sâmbătă, 27 decembrie 2008

28 iunie 2007 si un vis

Teatru studenţesc la Biblioteca Metropolitană
de Petre Flueraşu
La sediul central al Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti, cărţile au prins viaţă, datorită piesei „Noaptea în care ne-am logodit cu Teddy” jucate de trupa de teatru Omnes. Piesa scrisă de Maria-Magdalena Jindiceanu a fost adaptată pentru a se putea desfăşura în spaţiul restrâns pus la dispoziţie de bibliotecă în 27 iunie.
Afişul pieseiAvând în vedere că intrarea a fost liberă, sala a fost arhiplină, iar spectatorii i-au aplaudat zgomotos la final pe artişti. „Teatrul este o prezenţă firească în cadrul Bibliotecii, pentru că se apropie foarte mult de literatură. M-am gândit că vizitatorii ar avea numai de câştigat din vizionarea acestui spectacol.”, a spus Nina Vasile, reprezentanta Bibliotecii Metropolitane.Trupa Omnes este formată din amatori, aduşi laolaltă de dragostea pentru teatru. Se află doar la al doilea spectacol realizat în faţa publicului. Au debutat la începutul acestui an, cu spectacolul „Ciocolată amăruie”, o adaptare după volumul omonim semnat de Maria-Magdalena Jindiceanu, editat în 2003 la editura Semne. Autoarea scenariului, studentă în anul al doilea la Filologie, este totodată şi coordonatoarea trupei. Emilia Bucur, membră a trupei şi studentă în anul al treilea la Ştiinţe Politice, a mărturisit: „Ne-am gândit că putem oferi oamenilor ceva inedit. Totul a plecat de la poezie şi am ajuns până la urmă aici punând ideile cap la cap. Sperăm că a ieşit ceva bun!” Unul dintre spectatori, Mihai, student în anul al doilea la ASE, a râs pe tot parcursul piesei şi la final a ţinut să-i felicite personal pe actori: „Au fost extraordinari. Mi-au plăcut foarte mult degajarea şi naturaleţea cu care au vorbit. Voi mai veni la piese de-ale lor în mod sigur!”
Instantaneu din spectacol (Foto: Petre F.)Premiera piesei „Noaptea în care ne-am logodit cu Teddy” a avut loc în cadrul Festivalului Maiart, în luna mai, în Clubul Preoteasa din Bucureşti. Omnes intenţionează să realizeze un turneu de promovare în ţară în viitorul apropiat. Publicul a părăsit sala cu zâmbetul pe buze, după aproximativ o oră de teatru cu actori amatori, dar cu un joc profesionist.


28 iunie 2007,

preluat de pe: http://campus.cji.ro/ro/vara2007/15/397/

duminică, 21 decembrie 2008

un mic vot:P

un mic apel la vot literar :D

Rezultate parțiale...Constatăm că, după primele voturi, concurența e strânsă. Fie ca să câștige cu adevărat cel mai bun; în fond, aceasta se dorește!Vă vom prezenta rezultate parțiale, care astăzi, la orele 20, 00 sunt următoarele:Concurrent no. 23 - Elena F. - 36 puncteConcurrent no. 22 - Elena - 33 puncteConcurrent no. 21 - Maria - 29 puncteConcurrent no. 20 - Emilia - 39 puncteConcurrent no. 19 - Gizela - 60 puncte
Concurrent no. 18 - Gabriela - 40 puncte
Concurrent no. 17 - Mirela A. - 30 puncte
Concurrent no. 16 - Mariana - 39 puncteConcurrent no. 15 - Radu - 35 puncteConcurrent no. 14 - Adhelia - 28 puncteConcurrent no. 13 - Denisa - 40 puncteConcurrent no. 12 - Irina - 49 puncteConcurrent no. 11 - Alexandra - 34 puncteConcurrent no. 10 - Silvia - 33 puncteConcurrent no. 9 - Mirela N. - 34 puncteConcurrent no. 8 - George - 38 puncteConcurrent no. 7 - Caliopi - 27 puncteConcurrent no. 6 - Synthia - 31 puncteConcurrent no. 5 - Raluca - 34 puncteConcurrent no. 4 - Adela - 22 puncteConcurrent no. 3 - Teo - 33 puncteConcurrent no. 2 - Mel - 31 puncteConcurrent nr. 1 - Mirela - 30 puncte
Votați în continuare, dând click aici...!

http://www.lacasuriliterare.com/article-25824050.html

luni, 15 decembrie 2008

invitatie la Cenaclu!

Miercuri, 17 decembrie, ora 19.00, va avea loc ultima şedinţă pe acest an a Cenaclului de la Muzeul Literaturii. Moderatori: Daniel Cristea-Enache şi Tudorel UrianCiteşte: Florin Caragiu (poezie)Invitat: Ion Zubaşcu - recital "Colinde vechi din Maramureş"Vă aşteptăm!


postat de Florin Caragiu pe site-ul Agonie.net!

vineri, 12 decembrie 2008

Aida Hancer de Valeria Manta Taicutu

preluat de pe agonia.net de pe adresa:

http://agonia.ro/index.php/article/1813907/Aida_Hancer:_„Şi-a_fost_un_el_grăbit_să-şi_spună_vorbele_de_pământ”...
"poetă din Suceava (doar ce a terminat liceul) scrie de mult şi scrie bine, fapt remarcat cu destul entuziasm de critica literară. Aida Hancer ar putea fi încă un „buzdugan al unei generaţii”, pe urmele lui Nicolae Labiş, iar poemele de până acum, cel puţin, par a îndreptăţi o asemenea afiliere. Cum se întâmplă însă de fiecare dată când apare o nouă vedetă, apar şi „fanii”, adulatorii, sfătuitorii mai mult sau mai puţin oneşti; editori, lume interesată, lume bine intenţionată, maeştri şi ucenici, toţi dispuşi să ajute şi, de ce nu, să tragă oarece foloase, pentru că, în ultima vreme, până şi cultura manifestă puseuri pragmatice.Aşa se face că, în loc să debuteze, cum s-ar fi cuvenit, cu un volum bine pus la punct, Aida Hancer a debutat cu două. Gellu Dorian observa într-o cronică (v. „Cititorul de poezie”, p. 457) legătura dintre cele două volume („Amadiada”, Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2008; „Eva nimănui”, Ed. Vinea, Bucureşti, 2008) şi faptul că, eliminând poemele mai puţin reuşite, se putea alcătui o singură carte, cu siguranţă mai bine primită de public.Trecând peste această greşeală (care, de fapt, nici nu-i aparţine în totalitate), trebuie spus că Aida Hancer are talent şi gândire poetică. Ştie să se folosească de cuvânt, îi prinde nu numai sensurile figurate, ci este în măsură să creeze sensuri noi pentru cuvintele simple, din vocabularul ei activ. Instinctiv, ştie că nu-i stă bine spectacolul lingvistic, explozia metaforică, discursul savant ori terre-à-terre, aşa că preferă să scrie despre ceea ce cunoaşte, despre universul ei personal şi despre sine, cu sinceritate şi cu o prospeţime de care numai poeţii autentici sunt capabili. Capacitatea de sesizare a dualitaţii lucrurilor şi fenomenelor şi raportul dintre instanţa enunţătoare şi acestea reprezintă tema unui întreg volum („Eva nimănui”), reluată şi dezvoltată, cu mici variaţiuni, şi în „Amadiada”. Filosofia Aidei este simplă şi esenţială, inteligenţa şi bunul gust ajutând-o să discearnă ceea ce este cu adevărat important; „există în palmă o tablă de şah / pe care-o aşezi / peste tot ce atingi / niciodată nu laşi urmele tale pe lucruri / ci urma unei întreceri. // dar cu cine să joci / când în tine / încape un singur duşman / şi regina cui / merită să fie distrusă / dar tot ce atingi / e jucat / pe două terenuri / şi rămâne / sold pentru cer” (şahiadele”).Vederea este din interior către exterior, surprinzând cauza, motivaţiile şi adaptarea la o dinamică a sinelui şi a lucrurilor; mişcările lungi „de la râs la plâns” şi hainele „pe care / ca să le desparţi de un corp le tai cu foarfeca”, sunt selectate pentru că, pornind de la ele, se surprinde cel mai lesne interacţiunea dintre corp, spirit şi lumea înconjurătoare. Metafora actorului de la circul de stat, care mânuieşte sforile marionetelor conştientizându-şi, în fiecare moment, propriul statut de marionetă, este una cu tradiţie în literatură, dar Aida Hancer reuşeşte să-i dea prospeţime prin contaminarea cu câmpul semantic al creaţiei, al credinţei, al penitenţei: „sunt un actor la circul de stat / şi stau în genunchi mai bine ca oricine / trag de sfori şi lovesc animale / sunt un actor în lumină / şi nu văd mai departe / de rândul întâi / în căptuşeala fiecărui costum / ascund un poem / şi el face uşoară / trecerea mea în decor” („sunt un actor la circul de stat”).Miturile biblice sunt folosite în discursul poetic, dar şi ele sunt supuse unor tehnici personale de prelucrare şi adaptare. Aida Hancer trăieşte într-un prezent al generaţiei sale, de pe poziţia căruia judecă trecutul şi viitorul, uneori pe un ton cam sentenţios, resemantizând locurile comune. „Bunul Iov” este orice contemporan al poetei, adică un sfânt cu suflet de copil, care înţelege sărăcia ca pe o pedeapsă pentru pierderea sacrului, a valorilor spirituale, a capacităţii de transfigurare a realului: „probabil că vrei să semeni cu mine / cred că românia funcţionează şi noi umblăm în genunchi după ea / pe uliţe vechi / cu rochiile de-un fost alb / când spun oamenii femelă ne gândim la animalitate / la blaga / la bacovia / şi că pierdem din sacru” („bunule iov”). Din decantarea tuturor cunoştinţelor, a informaţiilor religioase, politice, filosofice şi literare rezultă o artă poetică a revoltei, mimate (tonalitatea aşa-zis protestatară este destul de cuminte, în fond), în care vechiul trebuie înlocuit permanent cu ceva nou, iar ceea ce se întâmplă în interior se cuvine să motiveze şi să ordoneze manifestările exterioare: „poezia mea e numai o acţiune de protest / un fals în acte publice / şi o sângerare de rege / pe-un fel de icoană / ea izbucneşte pe neaşteptate / o explozie de făină şi flori / care se aşază treptat peste fapte / trecute viitoare / o gravă lipsă de respect / la adresa individualităţii” (primul poem interzis”).Poemele din „eva nimănui” sunt ale unei adolescente care ştie mai mult decât spune, care deţine, în subconştient, o bună parte din memoria colectivă, de unde extraordinara capacitate de a aglutina mituri, ritualuri, atitudini magic-mitice, decelabile în textura discursului. Chiar şi un subiect banal, cum ar fi descoperirea propriei feminităţi, a erotismului juvenil, are o scriere în palimpsest, pentru că „eva nimănui” este ultimul avatar al feminităţii, cu ea se închide un ciclu şi nu întâmplător mărcile morfo-sintactice sunt pentru persoana întâi plural: „noi nu mai scriem decât pe deasupra pielii subţiri / a gleznei şi pe rotundul coatelor / scriem şi împlinim scripturile / şi purtăm în noi o boală ca o pată de lumină care / ne udă tot corpul / sunt o bucată de lut acoperită / de urechile a sute de generaţii / daţi poeţilor ce este al lor / poetului ceea ce-i aparţine de drept / şi urâţii aruncaţi cu pietre în ei / aruncaţi cu ceea ce există mai sfânt şi mai incomplet” („cartea stărilor”)."

joi, 11 decembrie 2008

http://poezii.citate-celebre.com/vanatoarea-cubului-din-mintea-ta-trimisa-de-bucur-alexandra-emilia/:


December 10, 2008
Un gând pătrat îţi bate în tâmple să intre şi nu poate,Dar nu îl poţi ghida în altă parte,E gândul tău pătrat fără întoarcere,Nu se poate rostogoli din minte până la tălpi,Doar colţurile lui te împung uneori în carneŞi te întrebi cum a ajuns gândul să împingă epidermaŞi să-l simţi,În pătratul ăla nu poţi pătrunde cu mâna,Sub cuvântul fiecărui om sunt atâtea dedesupturi ca în cubul ăla,În care sensurile gândului pot avea sau nu o ordine,Se pot izbi sau nu cap în cap,Sau ca într-o capsulă brown în dispersie,Sau pot sta vrafuri vrafuri.În pătratul ăla poţi ciocăni tu până când se îndoaie o latură,Altfel nu poţi pătrunde să faci ordine.Cubul ăla poate fi întors când pe o parte, când pe alta,Pe toate părţilePentru a se reînnoi şi a-şi lua putere proprie.De câte ori ai trece pe lângă cub,Cubul tot cub rămâne şi sensurile în el halou.Poţi să cobori pe scară în cubDacă îi faci o fisură lateralăŞi dacă nu se regenerează imediat spărtura cubului şi devine cum s-a născut: ermetic.Poţi desface cubul şi observa cum conţinutul a prins caimac,Au prins formă geometrică până şi sensurile şi golurile de aer,Chiar dacă le-a căzut decorul.Când cubul se pune pe aceeaşi culoare ca elSe confundă cu extriorul, nu mai e cub vizual, e masă omogenă.
La fel de bine cubul ar putea să se multiplice până la plus zeroPe fiecare faţetă a lui să ne găsim o faţă a eului mâzgălită cu noroi,Să rămână parte distinctă de primul eu,Fiecare îşi interpretează propriul rol de sine stătător,Nu faţetele primului om cu acordul lui.Pe fiecare latură a cubului e un alt om din noi proiectatNu născut,Din familia eului.Cubul ăsta se întoarce după bunul lui plac când spre oameni, când cu spatele la soare,Nu e supus timpului ca omul,Timpul trece pe lângă el şi râde inconştient că nu poate pătrundeŞi de fapt cubul râde în sinea lui de timp şi de om,Nu are pe unde intra să facă haos,Noi totuşi, restul, suntem arondaţi lui.Ha.

joi, 4 decembrie 2008

Ziua Internaţională a Poeziei, eveniment ce face parte din calendarul cultural UNESCO--------------------- 21 martie in fiecare an!!!!