10 femei pentru o cetate din carte

„Paradisuri înşelătoare”, antologie de proză feminină, în care apar diverse generaţii, de la tinereţe până la muturitate , ajutând astfel cartea să cuprindă un număr mare de segmente ale vieţii, de experienţe şi de cunoaşteri să le spunem aşa. Trecând de la coperta relizată de Adina Lipai direct la scris, o să încerc pe cât se poate să ajung la cuvânt, să-l ating şi să redau ce percep simţurile la această întâlnire a cuvântului cu omul. Cea care începe cartea de faţă este chiar cea care a realizat coperta, trecerea de la cuvânt la imagine, şi invers este deci o călătorie benefică ambelor domenii ale artei. Adina ne introduce în lumea urbană, ne aminteşte de anii copilăriei, de o copilărie trăită între pereţii citadinului, dar între zidurile unei case pline de poveşti. De-a lungul lecturii textelor trec fire întregi de melancolie a locurilor în care a trăit anii de început ai vieţii şi ne aduce în prim plan ideea cât de legat este omul de locurile natale, de spaţiile unde a făcut primii paşi, a dat la o parte pentru prima oară cortina lumii. Este interesantă această revenire a omului cu gândul, făcând recurs la memorie pentru acele locuri de care se simte legat. Această căutare în sine şi între rafturile nostalgiei este cu atât mai puternică cu cât descoperirile şi analiza asupra copilăriei le face la diferite vârste şi astfel, aceste amintiri capătă cu fiecare etapă parcursă din viaţă noi valenţe, noi sensuri: „Am înţeles astfel, poate mult prea devreme, perisabilitatea locurilor şi a lucrurilor înconjurătoare. De fiecare dată când încercam să regăsesc un loc în care mă jucasem anul anterior sau cu câţiva ani în urmă, ajungeam în faţa unor locuri necunoscute, care semănau vag vcu locurile din memoria mea.”
Textul Adinei Lipai începe cartea cu o notă de profunzime şi cu o adversiune indirectă faţă de timp care impune oamenilor perenitatea, perisabilitatea. Însă faptul că sunt oameni care redau trăile lor, amintirile în texte este o dovadă că omul poate trişa timpul şi poate rămâne într-un fel nemuritor. Şirul amintirilor curge uşor şi spre al doilea text al Adinei care încearcă într-un mod subtil să ne cheme pe toţi la un recurs la amintiri, la descoaserea acelor momente care odată cu trecerea timpul ne apropiem parcă mai mult, tot mai mult de ele ca într-un ciclu biologic ce trebuie la un moment dat să se închidă sub forma cercului.

Maria- Magdalena Jindiceanu, întâlnim un autor realist, care conştientizează limita dintre real şi imaginar, şi care deţine arta de a introduce epicul în realitate, astfel încât graniţa dintre ele să nu fie vizibilă dincolo de autor şi să fie o sudură reuşită. Stăpâneşte bine arta de a se juca cu realul şi imaginarul astfel încât să le potrivească, să le schimbe, să le întoarcă după bunul său plac, fără a dezorienta sau a plictisi cititorul, ci dimpotrivă, îl conduce prin această îmbinare deosebită, îl plimbă pe străzile Vienei, la muzeu, cu tramvaiul şi îl face oaspete în casa Brigittei. Are conştinţa acestei dualităţi a vieţii, merge împărţită între bine şi rău, o conştinţă cum ar spune Eminescu: ”Dureros de dulce”. Descopăr cu uimire, uimire chiar şi fata de atitudinea unui prieten cum imi este Magda, că ea îşi deschide sufletul mai mult decât este permis unui autor asupra vieţii, dar în schimb prin acest mod câştigă cititori, ea ne introduce în realitatea unui om care pleacă din ţara natală pentru a lucra şi a începe o nouă viaţă: „I-am descris Munţii Carpaţi Marea Neagră ca peisaje de basm şi m- a ascultat curioasă. Nu am exagerat când le-am transfomrat în poveste, iar ea m-a crezut. – Ţi-e dor de casa ta? m-a întrebat aproape în şoaptă, sfioasă. – Casa mea e aici, i-am răspuns, arătându-i spre piept inima.” Textul ei nu este povestea crudă, dură, a vieţii unui om care se chinuie pentru bani cum este povestea Marilenei Adam din această antologie, ci este o poveste suavă, plină de nuanţe şi de poveste, exact cum îi stă bine unei poveşti dintr-un oraş imperial. Un text între două lumi, între două ţări. La Marilena Adam observăm spiritul realist şi critic în acelaşi timp , luciditatea cu care îşi conştientizează situaţia. Este o proză demnă de un documentar la o emisiune cu profil social în care românii îşi povestesc viaţa de peste hotare ca simpli muncitori deşi mulţi au studii superioare, în casele celor de acolo.
După cerinţa coordonatorului antologiei Mihail Grămescu, fiecare autoare a trebuit să înceapă cu o autobiografie, dar după cum veţi descoperi cei care veţi deschide cartea, aceasta nu este nicidecum una comună, cu ani şi înşiruiri de locuri de naştere, şcoli, licee şi facultăţi absolvite, experienţe profesionale şi alte realizări personale: soţi, copii etc, ci într-un mod original prin care fiecare se vede şi vrea să fie văzut trecând de formalism. Este rememorarea unei copilării cu lucidatatea omului matur de acum care conştientizează că ce a fost frumos în trecut este un basm citit acum la maturite care lasă un zâmbet pe buze. Revenind la proza Magdei, este una cu iz vienez, care reconstruieşte ca într-un puzzle peisajul capitalei Austriei şi redă culoarea locurilor atât la nivel de limbaj, cât şi prin construcţia personajelor. Este un fragment dintr- o proză pe care cât de curând spre s-o văd materializată într-un volum de proză alături de celelaltate două volume de poezie şi teatru pe care deja le are. Este o proză captivantă prinsă la graniţa dintre două lumi, cea a unei tinere care vine cu gând să lucreze în Viena şi să facă astfel bani, şi lumea unui copil, o fetiţă care pare uşor plictisită de luxul de acasă şi de siguranţa zilei de mâine. Practic tot această apropiere inedită face proză vie. Fragmentul devine şi mai interesant cu cât descoperim detalii care conturează societatea vieneză şi cu atât mai mult decoperim firul unei autenticităţii, a unei experienţe a autorei în mijlocul acestei culturi a Europei.
Ne dăm seama abia pe parcursul cărţii de imporntanţa fiecărei introduceri autobiografice, pentru că acest pasaj din cartea îşi trimite sensurile şi asupra scrierilor. O proză care mi-a sărit imediat în ochi a fost cea a Cristinei Radulian, o experienţă de serviciu povestită cu umor, mai ales umor şi mult farmec despre însoritul şi îndepărtatul NY. Dincolo de caracterul de proză scurtă, descoperim un înţeles aparte, acela de ghid turistic începând cu luarea vizei şi procurarea biletelor până la amănunte picante despre America. Descoperim din text o persoană jovială, care priveşte lucrurile pe cât de raţional, pe atât de obiectiv şi amuzant o călătorie visată poate de mulţi. Pe parcursul lecturii am fost din ce în ce mai captivată şi am tendinţa să citesc repede ca să ajung la final să văd deznodământul, să ştiu ce urmează. Fără a se încurca în detalii, C. Radualian oferă însă detalii cât se poate de inedite despre pitorescul camerei de la hotel, a străzilor până la figura chelnărilor şi naţionalitatea şoferului. Acest text este poate o pată de culoare şi pentru că vorbeşte şi traduce o lume despre care auzim zilnic zeci de mituri, dar niciunul atât de aproape de noi, în mâna noastră într-o carte. Ne dăm seama că pe tărâmul făgăduinţei nu este nevoie să vorbeşti engleza sau limba locală, limbajul nu mai are nicio valoare în faţa unui zâmbet sau a unei faţe frumoase. Nici autobiografia nu este de trecut cu vederea pentru că este construită pe cu totul alte scheme decât cele precedente.

Gabriela Hrebenciu, „Amintirile unui arici”, este o proză care ne apropie izbitor de mult de poezie, de melodicitate, de rimă interioară, de armonia cuvintelor, o poveste a unei vieţi trăite între fericire şi agonie precum cea a lui Cazimir . Ca într-un atlas de geografie deschis din care ţările îţi sar în faţă precum nişte copii îmbrăcaţi colorat şi te cheamă la joacă, lectura G. Hrebenciuc te îmbie la reflecţie asupra vieţilor celor din jur.
„Italia”, textul Marilenei Adam, ne descoperă o altă faţă a Italiei, filtrată prin prisma sensibilităţii şi totodată a atentei observări a unui prozator. Am găsit în proza domniei sale o captivantă poveste a românilor din Italia care pleacă să muncească, un atlas al unor experienţe departe de ţară, care face cu mult mai vie şi mai colorată cartea de faţă. Este o lume a celor care pribegesc pe alte meleaguri, care fac tranzitul dintr- o ţară în alta plină de forţă de muncă din România: „Cele aflate îmi întăresc convingerea că mă aşteaptă în Italia o experinţă interesantă, desigur, însă nu ştiu dacă la fel de plăcută.” În căutarea unei stabilităţi financiare pe care s-o aducă acasă, oamenii de acolo trăiesc adevărate poveşti triste în marea majoritate. Descopăr cu plăcere şi curiozitate jurnalul unei românce care îşi ia destinul în mâini şi hotărăşte să plece departe de ţară la muncă. De multe ori m-am întrebat cum este viaţa unui astfel de om. Răspunsul l-am găsit din plin, cu lux de amănunte aici. Curiozitate mi-a fost satisfăcută pe deplin. Îmi dau seama că realităţile, ceea ce vedem noi la tv sunt doar imagini, reportaje, ştiri, nu se compară cu experienţa trăită pe viu de un om. Nici autobiografia nu este de trecut cu vederea pentru că este construită pe cu totul alte scheme decât cele precedente.
Livia Mihaela Frunză deschide porţile unei poveşti ameţitoare ca mirosul florilor de vară de la începutul textul, o poveste dedicată memoriei tatălui ei: „ Într-o seară, pe când eram cu mama într-o vizită, ne-a sunat tata să venim acasă că-i e rău. La început am luat-o drept o glumă... ce glume mai făcea săracu’ tata câteodată... Dar, atunci, chiar vorbea serios... când am ajuns acasă şi am văzut cum arăta am ştiut că nu mai are mult... „.
Textele Terezei Urs stau într-un fel sub semnul destinului său care doar după primele rânduri citite în autobiografie, îţi dai seama că este un destin trăit până la ultima răsuflare a destinului, precum o ţigară Kent fumată până la capăt. Noutatea la această autoare este compoziţia şi mărimea textelor care diferă de ce am parcurs până acum din carte, apropindu-se chiar aproape de poemul în proză.
Lia Corbu aduce o altă voce distinctă scriitoricească, aceea plină de modulaţiile limbajului, de bogăţia descrierilor, introducând astfel printre rânduri tablouri întregi. Este o proză care poartă cititorul departe prin munţi, păduri, vegetaţii pline de oxigen şi sănătate ca o evadare: „... Liniştea s-a spart de timpane... Ascult...Liniştea cu miile-i de zvonuri m-a invadat. Îndepărtat, un cuc neadormti de prânz îmi sparge plutirea de gând cu nătâgu-i cânt”. Ceea ce e mai surprinzător este că adâncindu-te în lectură nu ştii care e graniţa dintre realitate şi fantastic. Într-adevăr antologia sub sigla Mileniului 3 îşi merită titulatura.
Daciana Lipai în acest ciclu epic de factură feministă îşi transformă cuvintele în mesagerele vieţii de la copilărie şi până în prezent, prezentul fiind reprezentat la început: „Cineva îmi spunea că singura cale de a fi fericit este să-ţi urmezi visele. Dar, cum am putea rămâne visători într-o lume a consumului, în care singurul lucru important sunt banii, de care ai nevoie din ce în ce mai mult, şi cu trecerea timpului tot mai mulţi, care îţi asigură un confort, într-un stil de viaţă modern, un confort de care poate nici nu ai avea nevoie.” Povestea curge lin trecând prin amintiri, pasaje importante din viaţă, cu prezenţa fidelă a aparatului de fotografiat, a pasiunii pentru fotografie care manifesta influenţă asupra autoarei prin pozele alb negru din casa bunicilor. Daciana aduce în discuţie teme foarte acutuale ale societăţii din zilele noastre, realităţi pe care în graba timpului şi a treburilor zilnice nu le observăm, că dorinţa de a munci pentru a avea bani te determină să faci sacrificiul de a renunţa la ce îţi place să faci mai mult pentru suflet: fotografie, pictură, într-un cuvânt cultură, artă care nu este la fel de productivă pentru societate cum este munca propriu- zisă. Este o dezamăgire şi o revoltă într-un fel în vocea autoarei, în acelaşi timp o întrebare retorică de ce viaţa te pune să alegi între suflet, timp liber şi muncă... că pragmatismul uneori ne umple viaţa până la refuz: „ Mereu vom fi în urma fericirii.”
Cu o grafică deosebită pe fiecare pagină devenind astfel fiecare filă o mică operă de artă, acele desene vin tocmai să întărească ideea unei sensibilităţi a cărţii, a sufletului feminin. Am putea merge până la accentul comercial şi publicitar pe care îl capătă astăzi scriitura şi să spun că este o carte a femeilor, a genului feminin, o carte plină de diferite chipuri şi trăsături pentru toate gusturile.

R.I.P Michael Jackson...

http://www.youtube.com/watch?v=E4Hcd60VoRM&feature=fvw

CONCURS DE FOTOGRAFIE

am gasit si in aceasta zi un anunt interesant pe e-mail care sper sa va intereseze sau sa-l transmiteti mai departe:

"Concursul Hai Hui TURISM-360 - Editia Iunie 2009
Parteneri


Viziteaza Bucovina!

Împreună cu partenerii noştrii de la Pensiunea Dor de Bucovina îţi oferim 2 nopţi de cazare într-una dintre cele mai prietenoase pensiuni din România!


Câştigătorul

În perioada 12.06.2009 - 03.07.2009 ai ocazia să adaugi poze din vacanţele tale in comunitate!
Cheama-ti prietenii si strange puncte pentru fiecare poza adaugata.
Poza cu cele mai multe puncte castiga!
Atentie! Pentru ca pozele tale sa participe la concurs, trebuie sa ai minim 20 de poze adaugate in comunitate!
Pentru a incepe sa adaugi poze, trebuie sa-ti creezi un cont in site aici, sau daca ai cont deja trebuie sa te loghezi aici

http://haihui. turism-360. ro/concurs. php

-- My soul, freely available for download

http://getaresultno w.com/only- read-these- things-on- my-blog/"

SALVATI SPATIILE VERZI plus alte subiecte interesante :D

1. din cautare in cautare am descoperit pe e-mail, unul mai vechi ( 16. 06 2009 ) dar care mi s-a parut extrem de interesant pentru ca este vorba despre ecologizare, protectia mediului si responsabilitate civica. cred ca trebuie sa lucram foarte mult asupra acestor concepte pentru ca este important ca vis-a -vis de toate problemele care este atitudinea oamenilor, gradul lor de reactie si de implicare.

2. pe de alta parte am vazut un anunt in legatura cu voluntaritul la revista on-line EcoMagazin pentru redactori, traducatori. Cred ca putin din timpul vostru il puteti dedica din cand in cand daca nu actiunii propriu zise in favoarea mediului, macar din spatele calculatorului ( despre care inca ma intreb in ce fel polueaza mediul si mai ales in ce fel afecteaza omul...sa fie oare pe la mijloc si un cancer?... nu de alta, dar incep sa-mi dau seama ca tot ce e in jur incepe sa se intoarca impotriva noastra, incepe sa ne afecteze, sa ne imbolnaveasca...)

3. In alta ordine de idei as mai avea sa fac un ANUNT: pe 9 iulie este lansarea antologiei "Paradisuri inselatoare" de la editura Granada la USR ( Uniunea Scriitorilor din Romania) dar voi scrie despre asta cat de curand.

si a doua chestie ( aici vine faza cu a. si b. )sa-i spun asa este ca in iulie imi incep Internship- ul si sunt mai mult decat fericita.

pana atunci dau un copy paste e-mailului gasit in casuta mea si va urez ziiiiiiii fainaaaaaaaaa! :D


"Salut!
Tocmai am incheiat cel mai mare proiect de ecologizare din 4 arii protejate din Romania. Indiferent daca te gandesti ca asta fac gunoierii, sau nu, trage intai un ochi pe raportul proiectului MAREA ECOLOGIZARE si apoi da-ti raspunsul. ;)


http://issuu. com/ecoassist/ docs/raport_ final_me


(daca linkul nu merge, intra pe EcoAssist.org si da click pe poza raport final MAREA ECOLOGIZARE 2009)



In plus, noi vom continua si in iulie si august cu inca 2 actiuni. Daca vrei sa te implici, da-ne un semn.



Enjoy!

echipa EcoAssist



Liana Buzea
Presedinte EcoAssist
mobil: 0721 623 524
e-mail: Liana@EcoAssist. org
web: www.EcoAssist. org
blog: www.blog.EcoAssist. org

Initiatorii campaniei "SALVATI SPATIILE VERZI" "

http://www.worldvision.ro/despre-noi.php

de ceva timp am tot vazut o reclama pe yahoo la e-mail despre proiectele World Vision si mi-a atras atentia o reclama cu un copilas de culoare si anuntul ca la fiecare 4 secunde moare un copil....:(

am intrat pe site si intr- adevar am descoperit lucruri deosebite, oameni care ii iubesc pe cei aproape si in special copiii si se implica activ in problemele societatii. M-am uitat atent la sectiunile site-ului, la imagini, texte si am simtit o adevarata emotie cand am vazut cati copii au nevoie de cei de langa ei si poate cati nu stiu sau nu pot s-o spuna....

dintre poiectele lor l-am vazut pe cel cu a doua sansa pentru copiii care sunt talentati si destepti dar nu au sanse sa isi continuie studiile, despre daruirea unei sperante unei familii fara venituri si multe altele.

cred ca daca toti ne-am interesa despre aceste probleme si am incerca macar sa mediatizam aceste campanii, proiecte, s-ar gasi multi oameni capabili sa ajute si cu suflet mare. ceea ce conteaza cred ca este pana la urma importanta pe care o acordam acestor subiecte si dorinta de a ne implica activ pentru binele celor din jur.

o sa dau copy paste de pe site de la unele sectiuni pentru ca poate pana la a da click pe un link pentru unii....este cale lunga din pacate....

http://www.worldvision.ro/vreau-in-clasa-a-noua.php

"În 2008, doar 50% dintre elevii din mediul rural au urmat un liceu, cu 25% mai puţin decat in anul 2007 (Raportul asupra starii sistemului national de invatamant, realizat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, realizat in 2009). Saracia si lipsa de incurajare din partea parintilor ii determina sa abandoneze scoala in favoarea muncii, scazandu-si astfel sansele de a mai iesi vreodata din saracie.

Proiectul de burse "Vreau in clasa a noua" ofera persoanelor darnice o forma personala de a influenta viata unui copil. Proiectul isi propune facilitarea accesului la educatie pentru copiii din mediul rural, elevi in clasa a VIII-a la o scoala generala sau in clasa a IX-a la un liceu sau la o scoala de arte si meserii (SAM). Rolul World Vision Romania este de a identifica copii saraci, dar motivati sa invete si donatori generosi care doresc sa ii ajute sa isi indeplineasca visul de a merge la liceu.

Cu o contributie de 100 de lei pe luna din partea dumneavoastra, un copil din mediul rural poate fi mai aproape de indeplinirea visului cel mai de pret: educatia. Decizia dumneavoastra de a investi aceasta suma lunar va sprijini un copil cu o parte din cheltuielile de transport la scoala, rechizite, imbracaminte, carti si activitati de socializare. Toate activitatile incluse in proiect vor fi duse la indeplinire si monitorizate de catre personalul World Vision din zona respectiva pentru a asigura calitatea programului, precum si responsabilitatea financiara fata de donatorii nostri. "


http://www.worldvision.ro/daruieste-speranta.php


"Pentru o treime din familiile din Vladeni si Golaesti, singurul venit care aduce painea pe masa este alocatia copiilor. Parintii se straduiesc sa castige bani muncind ocazional. Cu toate acestea, castigul care ajunge la sfarsitul zilei in casele lor este adesea insuficient pentru a-i hrani pe membrii familiei, pentru a-i imbraca sau pentru a trimite copiii la scoala. Criza economica reprezinta o incercare mai ales pentru aceste familii, intrucat a declansat o crestere generala a preturilor, dar a si limitat ofertele de munca sezoniera. Tocmai de aceea, o mana de ajutor poate scoate din impas familiile aflate in nevoie.

Atunci cand viata te-a binecuvantat cu nenumarate daruri, binecuvanteaza-i si tu, la randul tau pe ceilalti! Prin proiectul Daruieste speranta, World Vision iti da ocazia sa oferi hrana unui copil, imbracaminte, produse igienice, vitamine si suplimente alimentare, rechizite, chiar animale vii, seminte de legume, pomi fructiferi si unelte de gradinarit pentru o familie.

In functie de suma pe care o poti dona, alege din meniul din stanga produsul prin care doresti sa contribui la sprijinirea copiilor din judetul Iasi.

Multumim partenerilor care ne sustin in acest proiect!"

"


Despre WORLD VISION!

"Declaratia de identitate
World Vision Romania este o organizatie crestina, care desfasoara programe de interventie umanitara de urgenta, dezvoltare si advocacy. Organizatia noastra este concentrata asupra muncii cu copiii, familiile si comunitatile, in scopul depasirii saraciei si nedreptatii. Inspirati de valori crestine, lucram cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasa, etnie sau gen.

Viziunea
“Viziunea noastra pentru fiecare copil,
Pentru viata in toata plinatatea ei,
Ruga noastra pentru fiecare suflet,
Cu vointa de a o implini”. "

dream.... my dream....

de ceva timp m-am retras in ale scrisului ( nu neaparat literatura, ci si eseuri). cred ca linistea este binevenita oricand si mai ales introspectia, analiza, rabdarea cu tine.

rascoleam prin calculator si am gasit niste poze mai vechi, cred intr-un fel ca amintirile nu mor niciodata, ca sunt vii, uneori mai vii chiar decat noi in noi, ca niste pesti ce se strecoara printre mainile, organele noastre...

Am fost duminica la Centrul cultural Ogrezeni unde am descoperit oameni minunati, lumea autentica a poeziei, a literaturii, am cunoscut-o pe Dna Olga Delia Mateescu ( pt cei care nu stiu : "Olga Delia Mateescu, actriţa care a evoluat în peste 80 de spectacole de teatru si televiziune şi în peste 15 filme, scrie piese de teatru parcă pentu a-şi aborda profesia şi din alt unghi şi cu alte mijloace, textele răspunzând stimulilor realităţii prin individualitatea proprie. În dublă ipostază s-a aflat in "Audiţie pentru Medeea", spectacol jucat la Naţionalul bucureştean. De curând, prin apariţia unui roman şi a unui volum de proză scurtă, scriitoarea îsi certifică preferinţa pentru proza literară. Este, până acum, autoarea a cinci volume de teatru insumând 15 piese si a două cărţi de proză, obţinând numeroase premii, nominalizări şi distincţii. I s-au jucat trei piese, iar alte două au avut spectacole lectura. Este societar de onoare al Teatrului Naţional Ion Luca Caragiale din Bucureşti, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a UNITER. De asemenea, are şi activitate didactică, fiind profesor universitar la UNATC.



E-mail: olgadeliamateescu@yahoo.com


--------------------------------------------------------------------------------

PREMII, DISTINCŢII



Actorie:

1973 Premiul Şcolilor de Teatru

1980 Premiul de Creaţie al Teatrului Naţional pentru rolul “Inocenta”, din “Gimnastică sentimentală” de V. Voiculescu

Dramaturgie:

1997 Premiul UNITER - “Cea mai bună piesă a anului”, pentru piesa “Capricii”

1997 Premiul “I. C. Brătianu” la Concursul Naţional de Literatură “Nihil Sine Deo”, Braşov, pentru piesa “Fantoma de la Coventry”

1998 Nominalizare UNITER pentru piesa “Grenada”, pentru concursul “Cea mai bună piesă a anului 1998”

1998 Nominalizare Ministerul Culturii pentru piesa “Statuia Libertăţii”

2000 Nominalizare la concursul de dramaturgie „Camil Petrescu” organizat de Ministerul Culturii pentru piesa “În căutarea unui rol pierdut” sau “Audiţie pentru Medeea”

2003 Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie- volumul ”Ferma de struţi”

2004 Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Cavaler
" preluat de pe: http://www.geocities.com/olgadeliamateescu/ )

a fost prima oara in viata mea cand am citit in fata unui cenalcu online care s/a vazut si in mediul real :D unde erau persoane complet noi mie si de o mare valoare culturala.

intr-un fel aceasta intalnire de la Ogrezeni mi-a amintit de vacantele din timpul scolii generale pe care le petreceam intr-un oras superb din Vrancea ( pe care eu niciodata nu mi l-am putut imagina altfel decat un sat, nici macar acum cand am crescut, acel mediu rural unic...) , despre care intr-un fel sau altul scriu in textelel mele ( asta este reversul memoriei )...

Astept cu nerabdare sa plec la Timisoara la festivitatea de premiere a Concursului national de Literatura Pavel Dan si sa-i cunosc pe cei de la cenaclul cu acelasi nume din oras.

Abia astept si sa termine Magda cu Licenta ca sa ne apucam din nou de activitate cu trupa de teatru amatori Omnes.

http://movies.groups.yahoo.com/group/trupateatruomnes/

http://omnes.wordpress.com/2008/04/22/8/#comments




apoi....ce va fi vom vedea:)

zile frumoase sa aveti!

DA mai DEPARTE!!!!

am gasit o postare f interesanta pe site-ul Asociatiei Pro democratia. Este o initiativa care merita atentie si putin timp din partea noastra. Putem sustine aceste proiecte si initiative daca nu prin implicarea noastra fizica, macar prin putina atentie acordata lor si celor care sprijina societatea civila si liderii de opinie. Intr-un fel fiecare dintre noi este un multiplicator de informatie si un lider de opinie!

Este vorba despre educatie civica, despre cunoasterea unor drepturi fundamentale ale noaste si despre conceptele, proiectele si initiativele UE pentru tarile sale membre, cat si a tarilor vestice care au contribuit la dezvoltarea Romaniei. Acum este momentul sa ne uitam si spre celelalte tari care au nevoie de ajutor si sustinere.

Descrierea proiectului o voi prelua exact cum este pe site printr-un copy paste ( cuvintele mele ar fi in acest caz total in plus sau nesatisfacatoare fata de prenzentarea exacta a proiectului....):

"Ziua Internationala a Drepturilor Omului (10 decembrie) marcheaza lansarea in Bucuresti a campaniei “Da mai departe!”. Proiectul se desfasoara cu sprijinul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare si al Ministerului Afacerilor Externe.

Obiectivul principal al campaniei este informarea si educarea bucurestenilor cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului si programul de asistenta pentru dezvoltare adoptat de Romania odata cu integrarea in Uniunea Europeana.

Incepand cu 1990, romanii au beneficiat de sprijin din partea tarilor vestice pentru programe complexe ce au tintit: drepturile omului, dezvoltarea sociala, educatia, democratia etc. Marea provoare pentru noi in prezent este sa intelegem ca a venit momentul in care ne intoarcem privirea catre tarile sarace si le ajutam sa faca pasi importanti catre dezvoltare.

Am initiat aceasta campanie pentru ca ne dorim ca bucurestenii sa inteleaga ca ajutorul pentru tarile nevoiase nu este numai o responsabilitate asumata de guvern in fata institutiilor europene. Avem nevoie sa contientizam ca dezvoltarea internationala inseamna o lume mai sigura si mai sanatoasa pentru copiii nostri.

Gasiti in sectiunea documente a acestui site lista completa a activitatilor pe care le vom desfasura in cadrul campaniei."

MAI MULTE INFORMATII PE:

http://www.damaideparte.org/

"