lansare antologie, lectura club si despre ce nu se spune

am tot spus ca imi fac timp sa postez cateva impresii de la lansarea din cadrul targului Gaudeamus a antologiei "Premiile Lili" in care apar si poeziile mele, despre lectura din club Mojo si despre ceea ce inca mi se pare un obiectiv uneori mai aproape, uneori mai departe de sufletul meu.


1. Antologia "Premiile Lili" aparuta in acest an la editura Tritonic, asa cum am spus, lansarea a avut loc in cadrul targului Gaudeamus, imi este f draga sufletului. de cand am tinut in mana cartea, am stiut ca este una dintre cele mai mari realizari din drumul meu lung care mai devreme sau mai tarziu se va termina inevitabil cu publicarea propriului volum. Pentru mine antologia va ocupa un loc deosebit atat ca raportare la treptele parcurse, cat si ca una dintre importantele realizari care intr-un fel, aratand un anumit nivel, imi intareste ideea ca vine timpul pentru propriul meu debut, ca final de drum si timp pt tras linia.

multumesc oamenilor deosebiti care au lucrat impreuna ca sa duca la bun sfarsit o lucrare cum este aceasta carte atat de draga mie.

si ca sa citez dintr-un articol din renne.ro:

"Premiile Lili, editia intai, este o antologie de 171 de pagini aparuta ieri in colectia LIT Tritonic, iar pe coperta este prezentat trofeul festivalului Lili – lucrare realizata de scriitorului Traian T. Cosovei. Prefata e scrisa de initiatorii festivalului Lili (Lucia Verona, Stefania Cosovei si Denis Dinulescu) sub bagheta „Lili awards”, putem afla „ De ce Lili? De ce nu?”, iar raspunsurile sau reminescentele intrebarilor primesc rezolvare prin deschiderea cartii, cateva ore de lectura si un „Bine-ai Venit, Lili!”. Misterele cartii stau in cateva etape premergatoare procesului riguros de selectie: autorii si-au scos curajosi textele la discutie in mediul online, au poposit “pe covorul rosu din Ogrezeni ( locul organizarii festivalului live), impanat de reclame la gaini si lucerna”. Volumul dezvolta ideea cum “un festival pe timp de criza” a dat roade si mai ales cand organizatorii stiau ca “nu vor gasi subventii, stiam ca ne putem baza doar pe noi”, dar “rezultatele nu au intarziat sa apara si iata-ne in fata unui autentic esantion de literatura a mileniului trei”, ca sa spicuim din prefetele celor trei."




2. / parte a 2 a. am citit si in club. a fost prima oara cand am citit intr-un club in care se desfasoara intruniri literare regulat. emotiile ca de fiecare data te fac sa te simti mereu la inceput, intr-un continuu inceput. starea de dupa lectura este senzatia eternului inceput care te face sa zambesti si sa te simti impacat si multumit cu eul tau, sa poti purta un dialog de la egal la egal cu sinele.

sa nu uit sa-i multumesc lui Stefan pentru invitatie, a fost o experienta care imi da puterea sa ma reformulez si sa ma reformez mereu si sa caut undeva, inlauntru, bucuria sensibilitatii.


out of topic. ma intrebam zilele astea daca prea multa sensibilitate ( de orice tip de la cea a apropierii de oameni pana la cea a descoperirii lumii de lunga noi, a dimensiunilor, a culorilor, a luminii, a naturii, a ploilor) nu dauneaza? sa fie oare sensibilitatea excesiva o condamnare? un handicap fata de cei cu "suflete tari"?


3. incep sa ma gnadesc tot mai mult ca e timpul, asa cum multi din jur imi spun, sa pun capat unui drum lung. inca mi-e tare drag drumul ala parcurs, tot ce tine de a merge, de a cunoaste, de a te descoperi, de a te intrece, de a scrie. dar sfarsitul unei etape este ocazia ce prilejuieste un inceput ( doar nu poate ramane un gol sau o nemiscare)... poate ca atunci cand simt ca o etapa se sfarseste, este momentul in care ea trece de la fetus la fat si trebuie sa se nasca. poate ca trebuie sa las inceputul sa se nasca atunci cand face el presiuni ca e pregatit si eu trebuie sa-l ascult.



cu urari pentru o seara buna,

un e-mail primit, un etaj mai sus spre bucurie

cel mai frumos lucru mi se pare raportat la texte/ poezii/ ganduri expuse sub forma literara - cand primesti comentarii sub sau alaturi de texte/ e-mail-uri pe adresa personala din partea celor care-ti citesc textele.


pe adresa postata pe agonia.ro - unde imi public textele proaspat scrise - am primit de-a lungul timpului cateva e-mail-uri din partea celor care au trecut fie pret de cateva secunde cu ochiul, sufletul, mintea si gandul asupra unor texte de-ale mele. ma bucura ca exista acest contact: un om care a citit un text si vrea sa iti impartaseasca impresiile/ viziunea lui/ ce trairi ii trezeste. ( a se intelege ca si un feedback pozitiv si unul negativ, pot fi amandoua la fel de valoroase; sunt oricum foarte imp prin modul in care un autor isi structureaza pe viitor materia scriitoriceasca in functie de aceste receptari din afara). si la capitolul receptari cred pot fi 2 tipuri: cele subiective- in care cititorul fiind el insusi un alt autor - percepe si prelucreaza textul prin simturi, sensibilitate, afinitati si abilitati literare si cei care sunt cititorii prin excelenta, care pot fi obiectivi, critici si aduc acel aer proaspat de nou, din afara, descopera alte dimensiuni textului imbinand obiectivitatea cu lectura textului ( obiectivitatea ar putea fi o analiza a fiecarui sens ca la un microscop, un ochi obiectiv al unui cercetator stiintific sau doar nevoia omului de a citi, de a se desfata cu sentimente, simturi?). ar trebui deci textele sa raspunda in general si unor nevoi ale oamenilor, nu doar la ale tale ca autor?


daca nu ar exista o relatie bivalenta, un dublu canal de comunicare cu 2 sensuri- autor- cititor- ar insemna ca in propriile texte vorbesc singura, port un monolog care nu va putea fi exprimat, exteriorizat sau desclestat din febra interioritatii// interiorizarii. mai ales cand vorbim despre un mesaj care este personalizat si perfect adresat textului tau - un asa numit feedback complet/ total.



e-mail-ul pe care l-am citit acum, primit din partea unei persoane care a citit textele mele postate in mediu virtual, it made my day! ma simt acum plina de energie ( pozitiva desigur) si bucuroasa!

din asta imi dau seama ce rol imp are comunicarea intre oameni in orice domeniu al vietii sau de activitate.


cu drag,

cum am calatorit prin mine- partea a 2 a sau 24 de.... nopti si zile:)

m-au intrebat de-a lungul timpului multe persoane daca am un blog literar- unde sa postez creatii, evenimente, lansari, intalniri literare etc. ei bine, nu am unul :D sau cel putin nu unul dedicat in exclusivitate literaturii. de ce? e foarte simplu: pe mine ma intereseaza mai multe domenii din aria sociala de la voluntariat, actor social activ, implicare sociala, ecologie, animale, mass- media pana la istorie si literatura, mergand pana la Bucuresti ( my sweet hometown) si pana la intamplari zilnice.


rascoleam azi pe internet si am gasit doua link-uri foarte faine in care se scrie si despre bunicul meu [ my grandfather :X - I love you :) ]:

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2%80%9ECultul_Eroilor%E2%80%9D_omagiaza_Ziua_Armatei_2.html


http://www.tecuci.eu/25-10-2010-file-de-istorie-eroii-de-langa-noi/


http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=32346



legate in mare de cultul eroilor, de istorie. mi-am reactualizat gandurile ca pastrarea amintirii si respectului pentru faptele celor care au luptat si au participat la construirea unei istorii, la continuitatea unei natiuni, sunt valori care chiar daca raman oarecum ca fond general si nu apar ca elemente zilnice ca sa ne raportam zi de zi la ele, sunt coordonate esentiale care contureaza un cadru general, un cadru general de miscare, de continuitate, de identitate, de regasire.



mi s-a facut dor sa vad dansuri populare, sa vad cultura populara, traditiile de la sate, sa simt aerul ierbii, praful de pe uliti si caraitul gainilor dimineata. sa fie oare dorinta unei intoarceri la originile omului, la natura, la puritate, la amintire? mi-e dor sa vad muzeul de istorie, sa vad muzeul militar, sa ma simt mandru ca sunt roman. cred ca f important este ca indiferent de crize economice sau de transformari sociale, politice, sa nu uitam valorile si traditiile noastre, sa pastram vie si sa promovam cultura de la cea scrisa, populara, mestesuguri, la cele 7 arte. cultura nu poate dauna nimanui, ne poate face doar sa ne regasim si sa ne identificam cu o cultura de care ne simtim atasati sau in care am crescut. ce poate fi mai frumos decat un loc in care te regasesti si te umpli de putere si energie, in care rememorezi momente din trecut frumoase, in care te intalnesti cu prieteni dupa mult timp? un loc in care simti ca prinzi aripi si te inalti in interiorul tau?



mi-e dor de istorie, de muzee, de mestesuguri, de sate, de locul unde mi-am petrecut de copil cele mai frumoase vacante desi.... cand am crescut mai mare am vizitat multe tari, dar sufletul meu se intoarce mereu la vacantele din copilarie. din cateva motive: copilarie, inocenta, vis de copil, dimineti senine si carait de gaini, mirosul lampii cu gaz, aprinderea fitilului din bumbac, gradina cu flori si zarzavaturi, intalnirea cu copiii in fata portii, lenevirea sub un copac in gradina, taierea rosiilor pentru gaini, decuparea bostanilor sa facem felinare si sa stam pana noaptea, aburul mamalagii taiate cu ata si cararile lungi de piatra pana la casa.


so, unde sunt toate amintirile mele? in mine, in minte, curg prin vene, prin suflet, prin zambet.



cu drag,