Bucurestiul meu - un fel de a fi/ prezentul trecutului

* fiecare strada pe care am calcat macar o data, imi aminteste de un inceput, de o stare de a fi. mai ales strazile intortocheate pe care le dezlegi mental ca un fir dintr-un gherghef ca si cum firul ce se desira si curge este drumul drept de la punctul 1 la b/ de la 1 la b1/ de la b la 1 sau unde vrei sa ajungi.

* bulevardele mari imi amintesc de un du-te vino al pasilor, de plecari si sosiri, de punctul de plecare si cel de destinatie. cladirile pe langa care prea adesea am trecut, a caror aer il percep, al caror spirit il simt ca al unei cutii nedesfacute ce o desfaci treptat fara s-o atingi. ca o rochie pe care o zaresti in vitrina, dar ii descoperi fiecare cusatura, fiecare detaliu fara sa te misti.


aleile parcurilor, verdele insistent, apele tulburi, barcile curgand si scari urcate sau coborate prea des/ prea devreme/ prea tarziu. toate astea revin vizual. in timp. zeci de clipe si scene ce se repeta la infinit, se multiplica fara ca sa apas mereu pe play. imaginile cresc singure din amintiri. acum. imaginile ce au crescut ani de-a lungul in Bucurestiul meu, in ceea ce numesc un fel de a fi. prezentul trecutului. un continuu.

*

ploile
*

pasii ploilor/ pasii pierduti prin ploaie. orice inceput ce a inceput o data ca ploaie de vara calda si insetata. orice inceput ce a a fost o data inceput.

* strazi in general ca drum imi aduc in memorie zeci de chipuri, timpuri cunoscute, zambetele copilariei, necunoscutul adolescentei, energia studentiei. drumurile in general imi amintesc de Bucurestiul meu, de ceea ce numesc eu acasa, ce definesc ca regasire, de ceea ce consider o parte a mea, sufletul strazilor purtat mereu cu mine departe.

"Dincolo de nisipuri"....

vestea trista pe care am citit-o astazi mi-a facut pielea de gaina si mi-a venit brusc in minte ( dupa atata timp in care crezusem ca am si uitat si nimic nu ar putea sa-mi mai aduca din trecut in prezent ) emotia cu care citisem in timpul scolii generale "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu. Emotia despicarii fiecarui inteles, nerabdarea de a citit si de a da viata fiecarui sens si fiecarei imagini, de a o trai si a astepta confirmarea profesorului daca am receptat sau nu bine textul... Acolo, in text, era tot o vara, o vara torida. si ma intreb de ce tot vara incep sa traiesc fiecare vara din fiecare carte citita, de ce cand vine arsita imi amintesc de "La tiganci" de Eliade si cum se face ca tot vara fiecare carte citita imi intra parca in vene, in ganduri ca un lichid serpos ce se infiltreaza in fiecare crapatura a gandurilor si ramane acolo si creste.

mi-am adus aminte apoi de o vorba pe care mi-a spus-o o scriitoare de curand "cartile traiesc mai mult decat noi"... am realizat zilele trecute ca intr-adevar cartile sunt o dovada materiala care invinge timpul, ne depasesc si pe noi, oamenii, care de fapt neavand timp, traiesc un infinit continuu, prin noi, cei care le citim, ciclic, din generatie in generatie.

si nu degeaba am pus etichetele "eroi" si " multumeste"....:)


cu drag,

Strazile din....

noi, din minte, din trup :)

cu Bruce Springsteen si Streets of Philadelphia pe fundal, ma intrebam cand am deschis blogul acum, daca ar trebui sau nu sa schimb numele blogului. e un gand care ma incearca de ceva timp, mi se pare ca ideea/ sentimentul/ contextul din care s-a nascut titlul lui nu mai e de actualitate ( de altfel oricum este titlul unei poezii scrise in 2007...). apoi, ma gandesc, de ce ar fi necesara/ utila/ ajutatoare stergerea unor identitati din trecut daca o data ne-au reprezentat, daca ne-am identificat cu ele sau au prezentat o stare de fapt?


http://www.youtube.com/watch?v=4z2DtNW79sQ




eu,

lansare antologie, lectura club si despre ce nu se spune

am tot spus ca imi fac timp sa postez cateva impresii de la lansarea din cadrul targului Gaudeamus a antologiei "Premiile Lili" in care apar si poeziile mele, despre lectura din club Mojo si despre ceea ce inca mi se pare un obiectiv uneori mai aproape, uneori mai departe de sufletul meu.


1. Antologia "Premiile Lili" aparuta in acest an la editura Tritonic, asa cum am spus, lansarea a avut loc in cadrul targului Gaudeamus, imi este f draga sufletului. de cand am tinut in mana cartea, am stiut ca este una dintre cele mai mari realizari din drumul meu lung care mai devreme sau mai tarziu se va termina inevitabil cu publicarea propriului volum. Pentru mine antologia va ocupa un loc deosebit atat ca raportare la treptele parcurse, cat si ca una dintre importantele realizari care intr-un fel, aratand un anumit nivel, imi intareste ideea ca vine timpul pentru propriul meu debut, ca final de drum si timp pt tras linia.

multumesc oamenilor deosebiti care au lucrat impreuna ca sa duca la bun sfarsit o lucrare cum este aceasta carte atat de draga mie.

si ca sa citez dintr-un articol din renne.ro:

"Premiile Lili, editia intai, este o antologie de 171 de pagini aparuta ieri in colectia LIT Tritonic, iar pe coperta este prezentat trofeul festivalului Lili – lucrare realizata de scriitorului Traian T. Cosovei. Prefata e scrisa de initiatorii festivalului Lili (Lucia Verona, Stefania Cosovei si Denis Dinulescu) sub bagheta „Lili awards”, putem afla „ De ce Lili? De ce nu?”, iar raspunsurile sau reminescentele intrebarilor primesc rezolvare prin deschiderea cartii, cateva ore de lectura si un „Bine-ai Venit, Lili!”. Misterele cartii stau in cateva etape premergatoare procesului riguros de selectie: autorii si-au scos curajosi textele la discutie in mediul online, au poposit “pe covorul rosu din Ogrezeni ( locul organizarii festivalului live), impanat de reclame la gaini si lucerna”. Volumul dezvolta ideea cum “un festival pe timp de criza” a dat roade si mai ales cand organizatorii stiau ca “nu vor gasi subventii, stiam ca ne putem baza doar pe noi”, dar “rezultatele nu au intarziat sa apara si iata-ne in fata unui autentic esantion de literatura a mileniului trei”, ca sa spicuim din prefetele celor trei."




2. / parte a 2 a. am citit si in club. a fost prima oara cand am citit intr-un club in care se desfasoara intruniri literare regulat. emotiile ca de fiecare data te fac sa te simti mereu la inceput, intr-un continuu inceput. starea de dupa lectura este senzatia eternului inceput care te face sa zambesti si sa te simti impacat si multumit cu eul tau, sa poti purta un dialog de la egal la egal cu sinele.

sa nu uit sa-i multumesc lui Stefan pentru invitatie, a fost o experienta care imi da puterea sa ma reformulez si sa ma reformez mereu si sa caut undeva, inlauntru, bucuria sensibilitatii.


out of topic. ma intrebam zilele astea daca prea multa sensibilitate ( de orice tip de la cea a apropierii de oameni pana la cea a descoperirii lumii de lunga noi, a dimensiunilor, a culorilor, a luminii, a naturii, a ploilor) nu dauneaza? sa fie oare sensibilitatea excesiva o condamnare? un handicap fata de cei cu "suflete tari"?


3. incep sa ma gnadesc tot mai mult ca e timpul, asa cum multi din jur imi spun, sa pun capat unui drum lung. inca mi-e tare drag drumul ala parcurs, tot ce tine de a merge, de a cunoaste, de a te descoperi, de a te intrece, de a scrie. dar sfarsitul unei etape este ocazia ce prilejuieste un inceput ( doar nu poate ramane un gol sau o nemiscare)... poate ca atunci cand simt ca o etapa se sfarseste, este momentul in care ea trece de la fetus la fat si trebuie sa se nasca. poate ca trebuie sa las inceputul sa se nasca atunci cand face el presiuni ca e pregatit si eu trebuie sa-l ascult.



cu urari pentru o seara buna,

un e-mail primit, un etaj mai sus spre bucurie

cel mai frumos lucru mi se pare raportat la texte/ poezii/ ganduri expuse sub forma literara - cand primesti comentarii sub sau alaturi de texte/ e-mail-uri pe adresa personala din partea celor care-ti citesc textele.


pe adresa postata pe agonia.ro - unde imi public textele proaspat scrise - am primit de-a lungul timpului cateva e-mail-uri din partea celor care au trecut fie pret de cateva secunde cu ochiul, sufletul, mintea si gandul asupra unor texte de-ale mele. ma bucura ca exista acest contact: un om care a citit un text si vrea sa iti impartaseasca impresiile/ viziunea lui/ ce trairi ii trezeste. ( a se intelege ca si un feedback pozitiv si unul negativ, pot fi amandoua la fel de valoroase; sunt oricum foarte imp prin modul in care un autor isi structureaza pe viitor materia scriitoriceasca in functie de aceste receptari din afara). si la capitolul receptari cred pot fi 2 tipuri: cele subiective- in care cititorul fiind el insusi un alt autor - percepe si prelucreaza textul prin simturi, sensibilitate, afinitati si abilitati literare si cei care sunt cititorii prin excelenta, care pot fi obiectivi, critici si aduc acel aer proaspat de nou, din afara, descopera alte dimensiuni textului imbinand obiectivitatea cu lectura textului ( obiectivitatea ar putea fi o analiza a fiecarui sens ca la un microscop, un ochi obiectiv al unui cercetator stiintific sau doar nevoia omului de a citi, de a se desfata cu sentimente, simturi?). ar trebui deci textele sa raspunda in general si unor nevoi ale oamenilor, nu doar la ale tale ca autor?


daca nu ar exista o relatie bivalenta, un dublu canal de comunicare cu 2 sensuri- autor- cititor- ar insemna ca in propriile texte vorbesc singura, port un monolog care nu va putea fi exprimat, exteriorizat sau desclestat din febra interioritatii// interiorizarii. mai ales cand vorbim despre un mesaj care este personalizat si perfect adresat textului tau - un asa numit feedback complet/ total.



e-mail-ul pe care l-am citit acum, primit din partea unei persoane care a citit textele mele postate in mediu virtual, it made my day! ma simt acum plina de energie ( pozitiva desigur) si bucuroasa!

din asta imi dau seama ce rol imp are comunicarea intre oameni in orice domeniu al vietii sau de activitate.


cu drag,

cum am calatorit prin mine- partea a 2 a sau 24 de.... nopti si zile:)

m-au intrebat de-a lungul timpului multe persoane daca am un blog literar- unde sa postez creatii, evenimente, lansari, intalniri literare etc. ei bine, nu am unul :D sau cel putin nu unul dedicat in exclusivitate literaturii. de ce? e foarte simplu: pe mine ma intereseaza mai multe domenii din aria sociala de la voluntariat, actor social activ, implicare sociala, ecologie, animale, mass- media pana la istorie si literatura, mergand pana la Bucuresti ( my sweet hometown) si pana la intamplari zilnice.


rascoleam azi pe internet si am gasit doua link-uri foarte faine in care se scrie si despre bunicul meu [ my grandfather :X - I love you :) ]:

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2%80%9ECultul_Eroilor%E2%80%9D_omagiaza_Ziua_Armatei_2.html


http://www.tecuci.eu/25-10-2010-file-de-istorie-eroii-de-langa-noi/


http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=32346



legate in mare de cultul eroilor, de istorie. mi-am reactualizat gandurile ca pastrarea amintirii si respectului pentru faptele celor care au luptat si au participat la construirea unei istorii, la continuitatea unei natiuni, sunt valori care chiar daca raman oarecum ca fond general si nu apar ca elemente zilnice ca sa ne raportam zi de zi la ele, sunt coordonate esentiale care contureaza un cadru general, un cadru general de miscare, de continuitate, de identitate, de regasire.



mi s-a facut dor sa vad dansuri populare, sa vad cultura populara, traditiile de la sate, sa simt aerul ierbii, praful de pe uliti si caraitul gainilor dimineata. sa fie oare dorinta unei intoarceri la originile omului, la natura, la puritate, la amintire? mi-e dor sa vad muzeul de istorie, sa vad muzeul militar, sa ma simt mandru ca sunt roman. cred ca f important este ca indiferent de crize economice sau de transformari sociale, politice, sa nu uitam valorile si traditiile noastre, sa pastram vie si sa promovam cultura de la cea scrisa, populara, mestesuguri, la cele 7 arte. cultura nu poate dauna nimanui, ne poate face doar sa ne regasim si sa ne identificam cu o cultura de care ne simtim atasati sau in care am crescut. ce poate fi mai frumos decat un loc in care te regasesti si te umpli de putere si energie, in care rememorezi momente din trecut frumoase, in care te intalnesti cu prieteni dupa mult timp? un loc in care simti ca prinzi aripi si te inalti in interiorul tau?



mi-e dor de istorie, de muzee, de mestesuguri, de sate, de locul unde mi-am petrecut de copil cele mai frumoase vacante desi.... cand am crescut mai mare am vizitat multe tari, dar sufletul meu se intoarce mereu la vacantele din copilarie. din cateva motive: copilarie, inocenta, vis de copil, dimineti senine si carait de gaini, mirosul lampii cu gaz, aprinderea fitilului din bumbac, gradina cu flori si zarzavaturi, intalnirea cu copiii in fata portii, lenevirea sub un copac in gradina, taierea rosiilor pentru gaini, decuparea bostanilor sa facem felinare si sa stam pana noaptea, aburul mamalagii taiate cu ata si cararile lungi de piatra pana la casa.


so, unde sunt toate amintirile mele? in mine, in minte, curg prin vene, prin suflet, prin zambet.



cu drag,

mi-am dat seama saptamana trecuta ca....

1. am zeci de motive sa "Pastrez Romania curata" ( din punct de vedere ecologic, desigur :} ) si analizandu-mi faptele pentru asta, zilnice, am concluzionat ca:

- chiar daca nu gasesc un cos de gunoi in imediata apropiere a mea cand am un ambalaj in mana, il tin pana cand gasesc un cos;

- daca sunt la facultate sau intr-o incapere si nu ma pot ridica- il pun in geanta pana cand am ocazia sa ies si sa vad un cos de gunoi;

- nu las gume in bancile de la facultate ca sa enervez colegii care urmeaza dupa mine la ore, sa le murdaresc hainele sau sa stric mobilierul,

cred ca toate astea tin si de un minim bun simt si de responsabilitate. punct.



2. am descoperit de curand o oja f tare, dupa lungi cautari pentru oje care nu numai sa coloreze cica frumos unghia , ci s-o si intretina. am gasit-o intr-o farmacie, aparent dintr-o greseala: cat stateam la coada, langa casa de marcat era un cos cu oje si creioane pt ochi ale unui brand cunoscut din Cluj. Fara a face publicitate, am descoperit de fapt inca o data un produs cu traditie romanesc, de calitate ( si asa am convingerea si incerc sa gasesc in magazine- supermarket-uri produse romanesti avand si mania de a cauta etichetele si a vedea in ce oras sunt fabricate, sa ma asigur ca sunt fabricate in Romania si nu doar distribuite de o firma din tara)




3. mi-am dat seama pt A MIA OARA ce frumoase peisaje are tara asta numita Romania!!!! parca nu ma satur sa le observ, sa le caut intelesuri, sa caut prin culorile, formele lor imaginile trecutului, ale istoriei, ale frumosului. ( si asta nu doar de 1 Decembrie :} )ce frumoasa e tara mea! :) mai mult decat atat, am observat o fotografie din revista Historia cu niste copii la tara in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial ( bine, fotografia ilustra de fapt efectele secetei din 1946, dar eu am observat cat de frumosi erau copii aia ce stateau in tarana, Doamne ce frumosi erau!) ma uit des la fotografia aia si de fiecare data mi se pare superba.

m-am decis ca atat timp cat voi mai calatorii prin tara, sa fac fotografii obiectivelor turistice, a locurilor cunoscute pe plan local si sa scriu despre ele dintr-un simplu motiv: avem locuri in tara care trebuie si mai mult, MERITA, sa fie promovate.




4. exista oameni care chiar cred in idealuri culturale, in cultura, in valori culturale, artistice, nationale, europene, internationale. Ar suna a lux in perioada de criza economica sa pastrezi si sa perpetuezi cultura prin manifestari artistice, festivitati, expozitii, reprezentatii de teatru, concursuri, insa, sunt oameni si autoritati publice, institutii culturale care inca fac asta, si o fac f bine! sa le dea Dumnezeu putere de munca si idei de genul acesta cat mai bune si pentru viitorul culturii, al artistilor si al iubitorilor de frumos din tara.


sa fie intr-un ceas bun,
totul,

Emilia.

10

Incep cu ce ma bucura cel mai mult cand accesez acest blog: inimioara din stanga paginii cu numele de inimioara copiilor. ma face de fiecare data sa zambesc si sa simt o caldura anume in suflet. ( oara e semn ca sufletul meu a ramas de copil sau ca in orice suflet exista sensibilitate?)


Revin dupa mult timp de pauza. de cautari, de plecari, de intoarceri, de rastalmaciri, ganduri, examene, pauza, respiro, somn, citit, scris, descoperiri, realizari, poem, maturizari, ploi, intoarceri spre si de la mine :)

cam asta e pe scurt perioada de absenta de pe blog.

10 :) am luat 10 la examenul de admitere la Master si cred ca asta e una dintre cele mai mari bucurii ale mele din acest an ( e echivalent cu 10-le luat la proba de Limba si Literatura Romana Scris pe vremuri in care ca si acum, atunci proba asta la Bacalaureat ridica uneori probleme elevilor mai ales in drumul spre nota maxima :)....cred eu ca pe langa pregatirea didactica, teoretica, strategica, e nevoie si de talent, de acel gram de talent pe care unii il pot schimba cu simplul noroc). mi-am dorit f mult sa intru la acest master.


am descoperit Bucurestiul din nou. fericirea care nu mi-a dat pace azi de la vizualizarea rezultatelor de admitere m-a facut sa merg pe jos de la Victoriei pana la Obor, apoi s-o iau usor pe jos pana la Armeneasca, apoi spre Universitate, de acolo spre Unirii, apoi spre metrou, apoi spre biserica din cartierul meu, apoi din nou pe strazi si finally home :) simteam ca vreau sa imbratisez tot, sa imbratisez toti oamenii pe drum. zambeam naiv, tamp si larg, nu ma intelegeam nici eu ( dar oare cine poate intelege fericirea?) asa cum nu tin minte s-o fi facut demult.

Am vazut o expozitie super pe gardurile Muzeului Bucuresti ( Palatul Sutu), cu fotografii puse in comparatie- de azi si de ieri- cele de ieri alb- negru, cele din prezent color ( hm...oare sa fie prezentul colorat si trecutul alb- negru? sau e o chestie doar ca asa erau aparatele de fotografiat atunci si asa sunt acum- pe foaie si digitale, color si alb- negru?). Unele poze alb- negru mi-au amintit de romanele interbelice ( Camil Petrescu mai ales - o fotografie din parcul Cismigiu cu chioscul unde acum e fanfara si erau in jur soldati/ ofiteri alaturi de dne/ dsoare. era o imagine superba ). mi-am amintit deci de orasul meu, de Bucurestiul meu drag, care creste pe zi ce trece. Mi se pare de fiecare data cand ma intorc in tara, asa cum s-a intamplat si vara aceasta, sa il descopar mai frumos, tot mai frumos :)

mi-am permis deci azi dupa multa vreme, o calatorie doar eu cu mine, fericirea mea si gandurile de dinainte de mana prin orasul meu.

stiu ca maine si viitorul inseamna altceva decat azi, mai mult decat azi, asa ca fericirea mea de azi, mica mea floare, se va ofili pana cand o voi pune frumos intr-un ierbar, acolo unde desigur, o voi pastra for the rest of my life :)

a! si revin dupa cateva minute de la postare! acum am realizat ca e prima oara de cand am blog-ul si am utilizat tag-ul "fericire" . deci....ce inseamna asta?:)


cu drag voua,

in bezna, ochii nu se vad

" - (...) Dar spune-mi, cum am sa te recunosc din multimea de oameni care misuna zi si noapte?
- Dupa mers, Kawabata. Voi fi singurul pamantean cu mers de pinguin.
- De ce tocmai de pinguin?
- De pantera, mi-ar fi greu la varsta mea, iar de crocodil, nu ma incumet, pentru ca nu l-am studiat. Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi."

"Antoniu si Kawabata"- Iolanda Malamen.

ce a trecut timpul....

Ploaia si starea innorata de afara imi aduc aminte de ceva, ma aduc din nou la mine, la mal din frenezia zilnica in care ma invart si parca nu am inceput, nu as avea sfarsit.


mi-am adus aminte de ceea ce aveam, avem, vom avea. si parca jocul asta de timpuri si cu timpuri ma oboseste mai mult....

ma gandeam aseara ca cel mai mult nu ne deranjeaza o disparitie, o ruptura sau pur si simplu o plecare, ci ne deranjeaza cauzele, efectele si nevoia de adaptare la noua realitate care intr-un fel ne incomodeaza fizic, psihic, moral etc.

adaptarile astea uneori ne dau peste cap mecanismul zilnic sau pur si simplu normal de rotire.

ce mult a trecut din mine.

as vrea sa nu mai ploua pentru moment. sa ploua doar cand e nevoie:)

si daca...........