Strazile din....

noi, din minte, din trup :)

cu Bruce Springsteen si Streets of Philadelphia pe fundal, ma intrebam cand am deschis blogul acum, daca ar trebui sau nu sa schimb numele blogului. e un gand care ma incearca de ceva timp, mi se pare ca ideea/ sentimentul/ contextul din care s-a nascut titlul lui nu mai e de actualitate ( de altfel oricum este titlul unei poezii scrise in 2007...). apoi, ma gandesc, de ce ar fi necesara/ utila/ ajutatoare stergerea unor identitati din trecut daca o data ne-au reprezentat, daca ne-am identificat cu ele sau au prezentat o stare de fapt?


http://www.youtube.com/watch?v=4z2DtNW79sQ




eu,

lansare antologie, lectura club si despre ce nu se spune

am tot spus ca imi fac timp sa postez cateva impresii de la lansarea din cadrul targului Gaudeamus a antologiei "Premiile Lili" in care apar si poeziile mele, despre lectura din club Mojo si despre ceea ce inca mi se pare un obiectiv uneori mai aproape, uneori mai departe de sufletul meu.


1. Antologia "Premiile Lili" aparuta in acest an la editura Tritonic, asa cum am spus, lansarea a avut loc in cadrul targului Gaudeamus, imi este f draga sufletului. de cand am tinut in mana cartea, am stiut ca este una dintre cele mai mari realizari din drumul meu lung care mai devreme sau mai tarziu se va termina inevitabil cu publicarea propriului volum. Pentru mine antologia va ocupa un loc deosebit atat ca raportare la treptele parcurse, cat si ca una dintre importantele realizari care intr-un fel, aratand un anumit nivel, imi intareste ideea ca vine timpul pentru propriul meu debut, ca final de drum si timp pt tras linia.

multumesc oamenilor deosebiti care au lucrat impreuna ca sa duca la bun sfarsit o lucrare cum este aceasta carte atat de draga mie.

si ca sa citez dintr-un articol din renne.ro:

"Premiile Lili, editia intai, este o antologie de 171 de pagini aparuta ieri in colectia LIT Tritonic, iar pe coperta este prezentat trofeul festivalului Lili – lucrare realizata de scriitorului Traian T. Cosovei. Prefata e scrisa de initiatorii festivalului Lili (Lucia Verona, Stefania Cosovei si Denis Dinulescu) sub bagheta „Lili awards”, putem afla „ De ce Lili? De ce nu?”, iar raspunsurile sau reminescentele intrebarilor primesc rezolvare prin deschiderea cartii, cateva ore de lectura si un „Bine-ai Venit, Lili!”. Misterele cartii stau in cateva etape premergatoare procesului riguros de selectie: autorii si-au scos curajosi textele la discutie in mediul online, au poposit “pe covorul rosu din Ogrezeni ( locul organizarii festivalului live), impanat de reclame la gaini si lucerna”. Volumul dezvolta ideea cum “un festival pe timp de criza” a dat roade si mai ales cand organizatorii stiau ca “nu vor gasi subventii, stiam ca ne putem baza doar pe noi”, dar “rezultatele nu au intarziat sa apara si iata-ne in fata unui autentic esantion de literatura a mileniului trei”, ca sa spicuim din prefetele celor trei."




2. / parte a 2 a. am citit si in club. a fost prima oara cand am citit intr-un club in care se desfasoara intruniri literare regulat. emotiile ca de fiecare data te fac sa te simti mereu la inceput, intr-un continuu inceput. starea de dupa lectura este senzatia eternului inceput care te face sa zambesti si sa te simti impacat si multumit cu eul tau, sa poti purta un dialog de la egal la egal cu sinele.

sa nu uit sa-i multumesc lui Stefan pentru invitatie, a fost o experienta care imi da puterea sa ma reformulez si sa ma reformez mereu si sa caut undeva, inlauntru, bucuria sensibilitatii.


out of topic. ma intrebam zilele astea daca prea multa sensibilitate ( de orice tip de la cea a apropierii de oameni pana la cea a descoperirii lumii de lunga noi, a dimensiunilor, a culorilor, a luminii, a naturii, a ploilor) nu dauneaza? sa fie oare sensibilitatea excesiva o condamnare? un handicap fata de cei cu "suflete tari"?


3. incep sa ma gnadesc tot mai mult ca e timpul, asa cum multi din jur imi spun, sa pun capat unui drum lung. inca mi-e tare drag drumul ala parcurs, tot ce tine de a merge, de a cunoaste, de a te descoperi, de a te intrece, de a scrie. dar sfarsitul unei etape este ocazia ce prilejuieste un inceput ( doar nu poate ramane un gol sau o nemiscare)... poate ca atunci cand simt ca o etapa se sfarseste, este momentul in care ea trece de la fetus la fat si trebuie sa se nasca. poate ca trebuie sa las inceputul sa se nasca atunci cand face el presiuni ca e pregatit si eu trebuie sa-l ascult.



cu urari pentru o seara buna,

mi-am dat seama saptamana trecuta ca....

1. am zeci de motive sa "Pastrez Romania curata" ( din punct de vedere ecologic, desigur :} ) si analizandu-mi faptele pentru asta, zilnice, am concluzionat ca:

- chiar daca nu gasesc un cos de gunoi in imediata apropiere a mea cand am un ambalaj in mana, il tin pana cand gasesc un cos;

- daca sunt la facultate sau intr-o incapere si nu ma pot ridica- il pun in geanta pana cand am ocazia sa ies si sa vad un cos de gunoi;

- nu las gume in bancile de la facultate ca sa enervez colegii care urmeaza dupa mine la ore, sa le murdaresc hainele sau sa stric mobilierul,

cred ca toate astea tin si de un minim bun simt si de responsabilitate. punct.



2. am descoperit de curand o oja f tare, dupa lungi cautari pentru oje care nu numai sa coloreze cica frumos unghia , ci s-o si intretina. am gasit-o intr-o farmacie, aparent dintr-o greseala: cat stateam la coada, langa casa de marcat era un cos cu oje si creioane pt ochi ale unui brand cunoscut din Cluj. Fara a face publicitate, am descoperit de fapt inca o data un produs cu traditie romanesc, de calitate ( si asa am convingerea si incerc sa gasesc in magazine- supermarket-uri produse romanesti avand si mania de a cauta etichetele si a vedea in ce oras sunt fabricate, sa ma asigur ca sunt fabricate in Romania si nu doar distribuite de o firma din tara)




3. mi-am dat seama pt A MIA OARA ce frumoase peisaje are tara asta numita Romania!!!! parca nu ma satur sa le observ, sa le caut intelesuri, sa caut prin culorile, formele lor imaginile trecutului, ale istoriei, ale frumosului. ( si asta nu doar de 1 Decembrie :} )ce frumoasa e tara mea! :) mai mult decat atat, am observat o fotografie din revista Historia cu niste copii la tara in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial ( bine, fotografia ilustra de fapt efectele secetei din 1946, dar eu am observat cat de frumosi erau copii aia ce stateau in tarana, Doamne ce frumosi erau!) ma uit des la fotografia aia si de fiecare data mi se pare superba.

m-am decis ca atat timp cat voi mai calatorii prin tara, sa fac fotografii obiectivelor turistice, a locurilor cunoscute pe plan local si sa scriu despre ele dintr-un simplu motiv: avem locuri in tara care trebuie si mai mult, MERITA, sa fie promovate.




4. exista oameni care chiar cred in idealuri culturale, in cultura, in valori culturale, artistice, nationale, europene, internationale. Ar suna a lux in perioada de criza economica sa pastrezi si sa perpetuezi cultura prin manifestari artistice, festivitati, expozitii, reprezentatii de teatru, concursuri, insa, sunt oameni si autoritati publice, institutii culturale care inca fac asta, si o fac f bine! sa le dea Dumnezeu putere de munca si idei de genul acesta cat mai bune si pentru viitorul culturii, al artistilor si al iubitorilor de frumos din tara.


sa fie intr-un ceas bun,
totul,

Emilia.

10

Incep cu ce ma bucura cel mai mult cand accesez acest blog: inimioara din stanga paginii cu numele de inimioara copiilor. ma face de fiecare data sa zambesc si sa simt o caldura anume in suflet. ( oara e semn ca sufletul meu a ramas de copil sau ca in orice suflet exista sensibilitate?)


Revin dupa mult timp de pauza. de cautari, de plecari, de intoarceri, de rastalmaciri, ganduri, examene, pauza, respiro, somn, citit, scris, descoperiri, realizari, poem, maturizari, ploi, intoarceri spre si de la mine :)

cam asta e pe scurt perioada de absenta de pe blog.

10 :) am luat 10 la examenul de admitere la Master si cred ca asta e una dintre cele mai mari bucurii ale mele din acest an ( e echivalent cu 10-le luat la proba de Limba si Literatura Romana Scris pe vremuri in care ca si acum, atunci proba asta la Bacalaureat ridica uneori probleme elevilor mai ales in drumul spre nota maxima :)....cred eu ca pe langa pregatirea didactica, teoretica, strategica, e nevoie si de talent, de acel gram de talent pe care unii il pot schimba cu simplul noroc). mi-am dorit f mult sa intru la acest master.


am descoperit Bucurestiul din nou. fericirea care nu mi-a dat pace azi de la vizualizarea rezultatelor de admitere m-a facut sa merg pe jos de la Victoriei pana la Obor, apoi s-o iau usor pe jos pana la Armeneasca, apoi spre Universitate, de acolo spre Unirii, apoi spre metrou, apoi spre biserica din cartierul meu, apoi din nou pe strazi si finally home :) simteam ca vreau sa imbratisez tot, sa imbratisez toti oamenii pe drum. zambeam naiv, tamp si larg, nu ma intelegeam nici eu ( dar oare cine poate intelege fericirea?) asa cum nu tin minte s-o fi facut demult.

Am vazut o expozitie super pe gardurile Muzeului Bucuresti ( Palatul Sutu), cu fotografii puse in comparatie- de azi si de ieri- cele de ieri alb- negru, cele din prezent color ( hm...oare sa fie prezentul colorat si trecutul alb- negru? sau e o chestie doar ca asa erau aparatele de fotografiat atunci si asa sunt acum- pe foaie si digitale, color si alb- negru?). Unele poze alb- negru mi-au amintit de romanele interbelice ( Camil Petrescu mai ales - o fotografie din parcul Cismigiu cu chioscul unde acum e fanfara si erau in jur soldati/ ofiteri alaturi de dne/ dsoare. era o imagine superba ). mi-am amintit deci de orasul meu, de Bucurestiul meu drag, care creste pe zi ce trece. Mi se pare de fiecare data cand ma intorc in tara, asa cum s-a intamplat si vara aceasta, sa il descopar mai frumos, tot mai frumos :)

mi-am permis deci azi dupa multa vreme, o calatorie doar eu cu mine, fericirea mea si gandurile de dinainte de mana prin orasul meu.

stiu ca maine si viitorul inseamna altceva decat azi, mai mult decat azi, asa ca fericirea mea de azi, mica mea floare, se va ofili pana cand o voi pune frumos intr-un ierbar, acolo unde desigur, o voi pastra for the rest of my life :)

a! si revin dupa cateva minute de la postare! acum am realizat ca e prima oara de cand am blog-ul si am utilizat tag-ul "fericire" . deci....ce inseamna asta?:)


cu drag voua,

blondes, beautiful, beautiful girls :D

si ca sa fie si o parte shinny a blogului o sa postez cateva poze cu me si blondele :D

aceasta postare este un inceput de campanie ca blondele la fel cum sunt frumoase, pot fi si destepte. acest " mit" gresit interpretat ca blondele sunt proaste as prefera sa il privesc doar din latura celor care cred ca o fata frumoasa nu poate fi de asemenea si desteapta ca doar Dumnezeu nu da chiar tot in viata:D dar este doar o vorba aruncata in vant! cunosc fete care au parul blond si sunt f desptepte. ( a se vedea pozele ! ) asa ca se poate, chiar se poate sa iti dea Dumnezeu si frumusete si desteptaciune! ar trebui sa lasam la o parte stereotipurile si tot felul de prejudecati si sa privim in ansamblu, nu sa ne agatam de detalii si dintr-un detaliu sa trage concluzii generale. ar trebui sa cunoastem omul, sa analizam, sa fim atenti la ce este in jur si apoi sa ne formulam o opinie, nu sa ne grabim in necunostiinta de cauza sa emitem impresii. ma irita oamenii care spun blondele sunt proaste. a cunoscut el toate blondele din lume si a vazut ca sunt toate proaste? intr-adevar frumusetea poate da impresia uneori de frivolitate.... stiu.... cunosc... eu cred ca ar trebui sa acordam o mai mare atentie vorbelor pe care le spunem si atunci cand afirmam ceva sa nu generalizam, ci sa venim cu exemple punctuale, desi pt orice exemplu va fi si un contraexemplu, cine va spune aaaaa nu stiu ce blonda e proasta, va gasi in jurul lui cel putin un exemplu de blonda care a reusit in viata si este f inteligenta. so, acordati o mai mare atentie vorbelor, cantariti ceea ce spuneti, a nu se vorbi doar de dragul de a vorbi :)

so blondes rulezzzz!!!!


and remember, blondes always have fun!!! :D