cum am calatorit prin mine- partea a 2 a sau 24 de.... nopti si zile:)

m-au intrebat de-a lungul timpului multe persoane daca am un blog literar- unde sa postez creatii, evenimente, lansari, intalniri literare etc. ei bine, nu am unul :D sau cel putin nu unul dedicat in exclusivitate literaturii. de ce? e foarte simplu: pe mine ma intereseaza mai multe domenii din aria sociala de la voluntariat, actor social activ, implicare sociala, ecologie, animale, mass- media pana la istorie si literatura, mergand pana la Bucuresti ( my sweet hometown) si pana la intamplari zilnice.


rascoleam azi pe internet si am gasit doua link-uri foarte faine in care se scrie si despre bunicul meu [ my grandfather :X - I love you :) ]:

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2%80%9ECultul_Eroilor%E2%80%9D_omagiaza_Ziua_Armatei_2.html


http://www.tecuci.eu/25-10-2010-file-de-istorie-eroii-de-langa-noi/


http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=32346



legate in mare de cultul eroilor, de istorie. mi-am reactualizat gandurile ca pastrarea amintirii si respectului pentru faptele celor care au luptat si au participat la construirea unei istorii, la continuitatea unei natiuni, sunt valori care chiar daca raman oarecum ca fond general si nu apar ca elemente zilnice ca sa ne raportam zi de zi la ele, sunt coordonate esentiale care contureaza un cadru general, un cadru general de miscare, de continuitate, de identitate, de regasire.



mi s-a facut dor sa vad dansuri populare, sa vad cultura populara, traditiile de la sate, sa simt aerul ierbii, praful de pe uliti si caraitul gainilor dimineata. sa fie oare dorinta unei intoarceri la originile omului, la natura, la puritate, la amintire? mi-e dor sa vad muzeul de istorie, sa vad muzeul militar, sa ma simt mandru ca sunt roman. cred ca f important este ca indiferent de crize economice sau de transformari sociale, politice, sa nu uitam valorile si traditiile noastre, sa pastram vie si sa promovam cultura de la cea scrisa, populara, mestesuguri, la cele 7 arte. cultura nu poate dauna nimanui, ne poate face doar sa ne regasim si sa ne identificam cu o cultura de care ne simtim atasati sau in care am crescut. ce poate fi mai frumos decat un loc in care te regasesti si te umpli de putere si energie, in care rememorezi momente din trecut frumoase, in care te intalnesti cu prieteni dupa mult timp? un loc in care simti ca prinzi aripi si te inalti in interiorul tau?



mi-e dor de istorie, de muzee, de mestesuguri, de sate, de locul unde mi-am petrecut de copil cele mai frumoase vacante desi.... cand am crescut mai mare am vizitat multe tari, dar sufletul meu se intoarce mereu la vacantele din copilarie. din cateva motive: copilarie, inocenta, vis de copil, dimineti senine si carait de gaini, mirosul lampii cu gaz, aprinderea fitilului din bumbac, gradina cu flori si zarzavaturi, intalnirea cu copiii in fata portii, lenevirea sub un copac in gradina, taierea rosiilor pentru gaini, decuparea bostanilor sa facem felinare si sa stam pana noaptea, aburul mamalagii taiate cu ata si cararile lungi de piatra pana la casa.


so, unde sunt toate amintirile mele? in mine, in minte, curg prin vene, prin suflet, prin zambet.



cu drag,

mi-am dat seama saptamana trecuta ca....

1. am zeci de motive sa "Pastrez Romania curata" ( din punct de vedere ecologic, desigur :} ) si analizandu-mi faptele pentru asta, zilnice, am concluzionat ca:

- chiar daca nu gasesc un cos de gunoi in imediata apropiere a mea cand am un ambalaj in mana, il tin pana cand gasesc un cos;

- daca sunt la facultate sau intr-o incapere si nu ma pot ridica- il pun in geanta pana cand am ocazia sa ies si sa vad un cos de gunoi;

- nu las gume in bancile de la facultate ca sa enervez colegii care urmeaza dupa mine la ore, sa le murdaresc hainele sau sa stric mobilierul,

cred ca toate astea tin si de un minim bun simt si de responsabilitate. punct.



2. am descoperit de curand o oja f tare, dupa lungi cautari pentru oje care nu numai sa coloreze cica frumos unghia , ci s-o si intretina. am gasit-o intr-o farmacie, aparent dintr-o greseala: cat stateam la coada, langa casa de marcat era un cos cu oje si creioane pt ochi ale unui brand cunoscut din Cluj. Fara a face publicitate, am descoperit de fapt inca o data un produs cu traditie romanesc, de calitate ( si asa am convingerea si incerc sa gasesc in magazine- supermarket-uri produse romanesti avand si mania de a cauta etichetele si a vedea in ce oras sunt fabricate, sa ma asigur ca sunt fabricate in Romania si nu doar distribuite de o firma din tara)




3. mi-am dat seama pt A MIA OARA ce frumoase peisaje are tara asta numita Romania!!!! parca nu ma satur sa le observ, sa le caut intelesuri, sa caut prin culorile, formele lor imaginile trecutului, ale istoriei, ale frumosului. ( si asta nu doar de 1 Decembrie :} )ce frumoasa e tara mea! :) mai mult decat atat, am observat o fotografie din revista Historia cu niste copii la tara in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial ( bine, fotografia ilustra de fapt efectele secetei din 1946, dar eu am observat cat de frumosi erau copii aia ce stateau in tarana, Doamne ce frumosi erau!) ma uit des la fotografia aia si de fiecare data mi se pare superba.

m-am decis ca atat timp cat voi mai calatorii prin tara, sa fac fotografii obiectivelor turistice, a locurilor cunoscute pe plan local si sa scriu despre ele dintr-un simplu motiv: avem locuri in tara care trebuie si mai mult, MERITA, sa fie promovate.




4. exista oameni care chiar cred in idealuri culturale, in cultura, in valori culturale, artistice, nationale, europene, internationale. Ar suna a lux in perioada de criza economica sa pastrezi si sa perpetuezi cultura prin manifestari artistice, festivitati, expozitii, reprezentatii de teatru, concursuri, insa, sunt oameni si autoritati publice, institutii culturale care inca fac asta, si o fac f bine! sa le dea Dumnezeu putere de munca si idei de genul acesta cat mai bune si pentru viitorul culturii, al artistilor si al iubitorilor de frumos din tara.


sa fie intr-un ceas bun,
totul,

Emilia.

10

Incep cu ce ma bucura cel mai mult cand accesez acest blog: inimioara din stanga paginii cu numele de inimioara copiilor. ma face de fiecare data sa zambesc si sa simt o caldura anume in suflet. ( oara e semn ca sufletul meu a ramas de copil sau ca in orice suflet exista sensibilitate?)


Revin dupa mult timp de pauza. de cautari, de plecari, de intoarceri, de rastalmaciri, ganduri, examene, pauza, respiro, somn, citit, scris, descoperiri, realizari, poem, maturizari, ploi, intoarceri spre si de la mine :)

cam asta e pe scurt perioada de absenta de pe blog.

10 :) am luat 10 la examenul de admitere la Master si cred ca asta e una dintre cele mai mari bucurii ale mele din acest an ( e echivalent cu 10-le luat la proba de Limba si Literatura Romana Scris pe vremuri in care ca si acum, atunci proba asta la Bacalaureat ridica uneori probleme elevilor mai ales in drumul spre nota maxima :)....cred eu ca pe langa pregatirea didactica, teoretica, strategica, e nevoie si de talent, de acel gram de talent pe care unii il pot schimba cu simplul noroc). mi-am dorit f mult sa intru la acest master.


am descoperit Bucurestiul din nou. fericirea care nu mi-a dat pace azi de la vizualizarea rezultatelor de admitere m-a facut sa merg pe jos de la Victoriei pana la Obor, apoi s-o iau usor pe jos pana la Armeneasca, apoi spre Universitate, de acolo spre Unirii, apoi spre metrou, apoi spre biserica din cartierul meu, apoi din nou pe strazi si finally home :) simteam ca vreau sa imbratisez tot, sa imbratisez toti oamenii pe drum. zambeam naiv, tamp si larg, nu ma intelegeam nici eu ( dar oare cine poate intelege fericirea?) asa cum nu tin minte s-o fi facut demult.

Am vazut o expozitie super pe gardurile Muzeului Bucuresti ( Palatul Sutu), cu fotografii puse in comparatie- de azi si de ieri- cele de ieri alb- negru, cele din prezent color ( hm...oare sa fie prezentul colorat si trecutul alb- negru? sau e o chestie doar ca asa erau aparatele de fotografiat atunci si asa sunt acum- pe foaie si digitale, color si alb- negru?). Unele poze alb- negru mi-au amintit de romanele interbelice ( Camil Petrescu mai ales - o fotografie din parcul Cismigiu cu chioscul unde acum e fanfara si erau in jur soldati/ ofiteri alaturi de dne/ dsoare. era o imagine superba ). mi-am amintit deci de orasul meu, de Bucurestiul meu drag, care creste pe zi ce trece. Mi se pare de fiecare data cand ma intorc in tara, asa cum s-a intamplat si vara aceasta, sa il descopar mai frumos, tot mai frumos :)

mi-am permis deci azi dupa multa vreme, o calatorie doar eu cu mine, fericirea mea si gandurile de dinainte de mana prin orasul meu.

stiu ca maine si viitorul inseamna altceva decat azi, mai mult decat azi, asa ca fericirea mea de azi, mica mea floare, se va ofili pana cand o voi pune frumos intr-un ierbar, acolo unde desigur, o voi pastra for the rest of my life :)

a! si revin dupa cateva minute de la postare! acum am realizat ca e prima oara de cand am blog-ul si am utilizat tag-ul "fericire" . deci....ce inseamna asta?:)


cu drag voua,

my hero...

am vazut azi de dimineata ( poate prea de dimineata, la 4 si ceva ;))) ) o poza pe facebook-ului unui prieten cu un batalion de soldati, ofiteri romani pe un teatru de operatiuni din afara. sentimentul creat la vederea acelei poze mi-a adus aminte brusc de fapt de radacinile acestor sentimente cu care de fapt am crescut, cu care indirect m-am nascut. si imi dau seama de niste lucruri pe care altii le neaga, altii le uita, de care altii sunt mandrii: amintirile, locul unde crestem, cultura in care crestem, tara unde ne dezvoltam ca oameni nu se uita niciodata.
am sa copiez cateva fragmente de pe site-urile a doua institutii publice de jandarmi, dintr-un ziar si de pe net cu mentiunea surselor desigur in format link:)

Inspectoratul de Jandarmi Satu Mare:

"
Un eveniment important care se leaga de aceasta perioada si de numele Jandarmeriei reprezinta momentul eliberarii orasului Carei, Jud. Satu Mare la 25 octombrie 1944, atunci cand alaturi de armata sovietica la luptele acestor tinuturi au participat si o subunitate de Jandarmi romani condusa de catre Sublocotenent IONITA BORSAN, acesta fiind cel care a patruns primul in orasul Carei si a inaltat falnicul Drapel Romanesc.

Avand in vedere acest fapt istoric de care se leaga numele Jandarmeriei si a orasului Carei, Inspectoratul de Jandarmi Judetean Satu Mare a solicitat sa poarte denumirea onorifica de „General de Brigada IONITA BORSAN”."
preluat de pe: http://www.jandarmeriasatumare.ro/pagina_cu_scrt_istoric.htm

Jandarmeria Campina:

"Jandarmeria Româna , componenta importanta a Fortelor Armate, s-a aflat înca din 21 iunie 1941, data la care România a intrat în razboiul de reântregire cu întregul ei potential uman si material de care dispunea, aducându-si de altfel jertfa de sânge pentru reântregirea neamului pe toata durata razboiului.

Semnificativ pentru noi jandarmii, este faptul ca ofiterul de jandarmi IONITA BORSAN a fost primul care a intrat cu plutonul sau în orasul CAREI. "

preluat de pe: http://www.jandarmeriacampina.ro/buletin36_09.htm


Ziarul Monitorul expres Brasov:

"Ca şi Alexandru Farcaş, preşedintele Filialei braşovene a Veteranilor de Război din MAI. „Comandantul meu de pluton, sublocotenentul Borşan Ioniţă, a arborat drapelul românesc pe turla Bisericii Mari din Carei, Satu-Mare. A fost cea mai mare fericire. Atunci am scăpat practic de Dictatul de la Viena şi ne-am luat ţara înapoi. Locuitorii ne-au aşteptat pe toţi cu drapelele româneşti scoase de prin poduri sau pivniţe, iar pe garduri era scrisă lozinca «Vin ai noştri!». "
preluat de pe: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=32346

BCU cluj:

"Nemuritorii. Relatări ale unor veterani de război. Vol. II (Les immortels. Les récis des vétérans de guerre). Autori: Penciuc, Dumitru; Rotariu, Traian; Borşan, Ioniţă; Balosin, Mircea. Bucureşti, Ed. Ministerului de Interne, 1997, 212 p. "

preluat de pe: http://www.bcucluj.ro/re/BistRO1994-1999/CUPRINS/AIV02d.HTM

General de brigada Ionita Borsan- http://www.poezie.ro/index.php/press/1807298/„Ultima_brazdă”-_25_octombrie_1944
-sef de promotie 1941- a instruit trei contingente de ostasi si sapte promotii de ofiteri MAI
- a fost vicepresedintele Asociatiei Veteranilor de razboi MAI
- a fost redactor- sef al revistei "Veteranul"
- decorat cu 8 medalii si ordine printre care "Crucea de razboi" a Cehoslovaciei.


my hero...