Bucurestiul meu - un fel de a fi/ prezentul trecutului

* fiecare strada pe care am calcat macar o data, imi aminteste de un inceput, de o stare de a fi. mai ales strazile intortocheate pe care le dezlegi mental ca un fir dintr-un gherghef ca si cum firul ce se desira si curge este drumul drept de la punctul 1 la b/ de la 1 la b1/ de la b la 1 sau unde vrei sa ajungi.

* bulevardele mari imi amintesc de un du-te vino al pasilor, de plecari si sosiri, de punctul de plecare si cel de destinatie. cladirile pe langa care prea adesea am trecut, a caror aer il percep, al caror spirit il simt ca al unei cutii nedesfacute ce o desfaci treptat fara s-o atingi. ca o rochie pe care o zaresti in vitrina, dar ii descoperi fiecare cusatura, fiecare detaliu fara sa te misti.


aleile parcurilor, verdele insistent, apele tulburi, barcile curgand si scari urcate sau coborate prea des/ prea devreme/ prea tarziu. toate astea revin vizual. in timp. zeci de clipe si scene ce se repeta la infinit, se multiplica fara ca sa apas mereu pe play. imaginile cresc singure din amintiri. acum. imaginile ce au crescut ani de-a lungul in Bucurestiul meu, in ceea ce numesc un fel de a fi. prezentul trecutului. un continuu.

*

ploile
*

pasii ploilor/ pasii pierduti prin ploaie. orice inceput ce a inceput o data ca ploaie de vara calda si insetata. orice inceput ce a a fost o data inceput.

* strazi in general ca drum imi aduc in memorie zeci de chipuri, timpuri cunoscute, zambetele copilariei, necunoscutul adolescentei, energia studentiei. drumurile in general imi amintesc de Bucurestiul meu, de ceea ce numesc eu acasa, ce definesc ca regasire, de ceea ce consider o parte a mea, sufletul strazilor purtat mereu cu mine departe.

Strazile din....

noi, din minte, din trup :)

cu Bruce Springsteen si Streets of Philadelphia pe fundal, ma intrebam cand am deschis blogul acum, daca ar trebui sau nu sa schimb numele blogului. e un gand care ma incearca de ceva timp, mi se pare ca ideea/ sentimentul/ contextul din care s-a nascut titlul lui nu mai e de actualitate ( de altfel oricum este titlul unei poezii scrise in 2007...). apoi, ma gandesc, de ce ar fi necesara/ utila/ ajutatoare stergerea unor identitati din trecut daca o data ne-au reprezentat, daca ne-am identificat cu ele sau au prezentat o stare de fapt?


http://www.youtube.com/watch?v=4z2DtNW79sQ




eu,

cum am calatorit prin mine- partea a 2 a sau 24 de.... nopti si zile:)

m-au intrebat de-a lungul timpului multe persoane daca am un blog literar- unde sa postez creatii, evenimente, lansari, intalniri literare etc. ei bine, nu am unul :D sau cel putin nu unul dedicat in exclusivitate literaturii. de ce? e foarte simplu: pe mine ma intereseaza mai multe domenii din aria sociala de la voluntariat, actor social activ, implicare sociala, ecologie, animale, mass- media pana la istorie si literatura, mergand pana la Bucuresti ( my sweet hometown) si pana la intamplari zilnice.


rascoleam azi pe internet si am gasit doua link-uri foarte faine in care se scrie si despre bunicul meu [ my grandfather :X - I love you :) ]:

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2%80%9ECultul_Eroilor%E2%80%9D_omagiaza_Ziua_Armatei_2.html


http://www.tecuci.eu/25-10-2010-file-de-istorie-eroii-de-langa-noi/


http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=32346



legate in mare de cultul eroilor, de istorie. mi-am reactualizat gandurile ca pastrarea amintirii si respectului pentru faptele celor care au luptat si au participat la construirea unei istorii, la continuitatea unei natiuni, sunt valori care chiar daca raman oarecum ca fond general si nu apar ca elemente zilnice ca sa ne raportam zi de zi la ele, sunt coordonate esentiale care contureaza un cadru general, un cadru general de miscare, de continuitate, de identitate, de regasire.



mi s-a facut dor sa vad dansuri populare, sa vad cultura populara, traditiile de la sate, sa simt aerul ierbii, praful de pe uliti si caraitul gainilor dimineata. sa fie oare dorinta unei intoarceri la originile omului, la natura, la puritate, la amintire? mi-e dor sa vad muzeul de istorie, sa vad muzeul militar, sa ma simt mandru ca sunt roman. cred ca f important este ca indiferent de crize economice sau de transformari sociale, politice, sa nu uitam valorile si traditiile noastre, sa pastram vie si sa promovam cultura de la cea scrisa, populara, mestesuguri, la cele 7 arte. cultura nu poate dauna nimanui, ne poate face doar sa ne regasim si sa ne identificam cu o cultura de care ne simtim atasati sau in care am crescut. ce poate fi mai frumos decat un loc in care te regasesti si te umpli de putere si energie, in care rememorezi momente din trecut frumoase, in care te intalnesti cu prieteni dupa mult timp? un loc in care simti ca prinzi aripi si te inalti in interiorul tau?



mi-e dor de istorie, de muzee, de mestesuguri, de sate, de locul unde mi-am petrecut de copil cele mai frumoase vacante desi.... cand am crescut mai mare am vizitat multe tari, dar sufletul meu se intoarce mereu la vacantele din copilarie. din cateva motive: copilarie, inocenta, vis de copil, dimineti senine si carait de gaini, mirosul lampii cu gaz, aprinderea fitilului din bumbac, gradina cu flori si zarzavaturi, intalnirea cu copiii in fata portii, lenevirea sub un copac in gradina, taierea rosiilor pentru gaini, decuparea bostanilor sa facem felinare si sa stam pana noaptea, aburul mamalagii taiate cu ata si cararile lungi de piatra pana la casa.


so, unde sunt toate amintirile mele? in mine, in minte, curg prin vene, prin suflet, prin zambet.



cu drag,

10

Incep cu ce ma bucura cel mai mult cand accesez acest blog: inimioara din stanga paginii cu numele de inimioara copiilor. ma face de fiecare data sa zambesc si sa simt o caldura anume in suflet. ( oara e semn ca sufletul meu a ramas de copil sau ca in orice suflet exista sensibilitate?)


Revin dupa mult timp de pauza. de cautari, de plecari, de intoarceri, de rastalmaciri, ganduri, examene, pauza, respiro, somn, citit, scris, descoperiri, realizari, poem, maturizari, ploi, intoarceri spre si de la mine :)

cam asta e pe scurt perioada de absenta de pe blog.

10 :) am luat 10 la examenul de admitere la Master si cred ca asta e una dintre cele mai mari bucurii ale mele din acest an ( e echivalent cu 10-le luat la proba de Limba si Literatura Romana Scris pe vremuri in care ca si acum, atunci proba asta la Bacalaureat ridica uneori probleme elevilor mai ales in drumul spre nota maxima :)....cred eu ca pe langa pregatirea didactica, teoretica, strategica, e nevoie si de talent, de acel gram de talent pe care unii il pot schimba cu simplul noroc). mi-am dorit f mult sa intru la acest master.


am descoperit Bucurestiul din nou. fericirea care nu mi-a dat pace azi de la vizualizarea rezultatelor de admitere m-a facut sa merg pe jos de la Victoriei pana la Obor, apoi s-o iau usor pe jos pana la Armeneasca, apoi spre Universitate, de acolo spre Unirii, apoi spre metrou, apoi spre biserica din cartierul meu, apoi din nou pe strazi si finally home :) simteam ca vreau sa imbratisez tot, sa imbratisez toti oamenii pe drum. zambeam naiv, tamp si larg, nu ma intelegeam nici eu ( dar oare cine poate intelege fericirea?) asa cum nu tin minte s-o fi facut demult.

Am vazut o expozitie super pe gardurile Muzeului Bucuresti ( Palatul Sutu), cu fotografii puse in comparatie- de azi si de ieri- cele de ieri alb- negru, cele din prezent color ( hm...oare sa fie prezentul colorat si trecutul alb- negru? sau e o chestie doar ca asa erau aparatele de fotografiat atunci si asa sunt acum- pe foaie si digitale, color si alb- negru?). Unele poze alb- negru mi-au amintit de romanele interbelice ( Camil Petrescu mai ales - o fotografie din parcul Cismigiu cu chioscul unde acum e fanfara si erau in jur soldati/ ofiteri alaturi de dne/ dsoare. era o imagine superba ). mi-am amintit deci de orasul meu, de Bucurestiul meu drag, care creste pe zi ce trece. Mi se pare de fiecare data cand ma intorc in tara, asa cum s-a intamplat si vara aceasta, sa il descopar mai frumos, tot mai frumos :)

mi-am permis deci azi dupa multa vreme, o calatorie doar eu cu mine, fericirea mea si gandurile de dinainte de mana prin orasul meu.

stiu ca maine si viitorul inseamna altceva decat azi, mai mult decat azi, asa ca fericirea mea de azi, mica mea floare, se va ofili pana cand o voi pune frumos intr-un ierbar, acolo unde desigur, o voi pastra for the rest of my life :)

a! si revin dupa cateva minute de la postare! acum am realizat ca e prima oara de cand am blog-ul si am utilizat tag-ul "fericire" . deci....ce inseamna asta?:)


cu drag voua,

ce a trecut timpul....

Ploaia si starea innorata de afara imi aduc aminte de ceva, ma aduc din nou la mine, la mal din frenezia zilnica in care ma invart si parca nu am inceput, nu as avea sfarsit.


mi-am adus aminte de ceea ce aveam, avem, vom avea. si parca jocul asta de timpuri si cu timpuri ma oboseste mai mult....

ma gandeam aseara ca cel mai mult nu ne deranjeaza o disparitie, o ruptura sau pur si simplu o plecare, ci ne deranjeaza cauzele, efectele si nevoia de adaptare la noua realitate care intr-un fel ne incomodeaza fizic, psihic, moral etc.

adaptarile astea uneori ne dau peste cap mecanismul zilnic sau pur si simplu normal de rotire.

ce mult a trecut din mine.

as vrea sa nu mai ploua pentru moment. sa ploua doar cand e nevoie:)

si daca...........

my hero...

am vazut azi de dimineata ( poate prea de dimineata, la 4 si ceva ;))) ) o poza pe facebook-ului unui prieten cu un batalion de soldati, ofiteri romani pe un teatru de operatiuni din afara. sentimentul creat la vederea acelei poze mi-a adus aminte brusc de fapt de radacinile acestor sentimente cu care de fapt am crescut, cu care indirect m-am nascut. si imi dau seama de niste lucruri pe care altii le neaga, altii le uita, de care altii sunt mandrii: amintirile, locul unde crestem, cultura in care crestem, tara unde ne dezvoltam ca oameni nu se uita niciodata.
am sa copiez cateva fragmente de pe site-urile a doua institutii publice de jandarmi, dintr-un ziar si de pe net cu mentiunea surselor desigur in format link:)

Inspectoratul de Jandarmi Satu Mare:

"
Un eveniment important care se leaga de aceasta perioada si de numele Jandarmeriei reprezinta momentul eliberarii orasului Carei, Jud. Satu Mare la 25 octombrie 1944, atunci cand alaturi de armata sovietica la luptele acestor tinuturi au participat si o subunitate de Jandarmi romani condusa de catre Sublocotenent IONITA BORSAN, acesta fiind cel care a patruns primul in orasul Carei si a inaltat falnicul Drapel Romanesc.

Avand in vedere acest fapt istoric de care se leaga numele Jandarmeriei si a orasului Carei, Inspectoratul de Jandarmi Judetean Satu Mare a solicitat sa poarte denumirea onorifica de „General de Brigada IONITA BORSAN”."
preluat de pe: http://www.jandarmeriasatumare.ro/pagina_cu_scrt_istoric.htm

Jandarmeria Campina:

"Jandarmeria Româna , componenta importanta a Fortelor Armate, s-a aflat înca din 21 iunie 1941, data la care România a intrat în razboiul de reântregire cu întregul ei potential uman si material de care dispunea, aducându-si de altfel jertfa de sânge pentru reântregirea neamului pe toata durata razboiului.

Semnificativ pentru noi jandarmii, este faptul ca ofiterul de jandarmi IONITA BORSAN a fost primul care a intrat cu plutonul sau în orasul CAREI. "

preluat de pe: http://www.jandarmeriacampina.ro/buletin36_09.htm


Ziarul Monitorul expres Brasov:

"Ca şi Alexandru Farcaş, preşedintele Filialei braşovene a Veteranilor de Război din MAI. „Comandantul meu de pluton, sublocotenentul Borşan Ioniţă, a arborat drapelul românesc pe turla Bisericii Mari din Carei, Satu-Mare. A fost cea mai mare fericire. Atunci am scăpat practic de Dictatul de la Viena şi ne-am luat ţara înapoi. Locuitorii ne-au aşteptat pe toţi cu drapelele româneşti scoase de prin poduri sau pivniţe, iar pe garduri era scrisă lozinca «Vin ai noştri!». "
preluat de pe: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=32346

BCU cluj:

"Nemuritorii. Relatări ale unor veterani de război. Vol. II (Les immortels. Les récis des vétérans de guerre). Autori: Penciuc, Dumitru; Rotariu, Traian; Borşan, Ioniţă; Balosin, Mircea. Bucureşti, Ed. Ministerului de Interne, 1997, 212 p. "

preluat de pe: http://www.bcucluj.ro/re/BistRO1994-1999/CUPRINS/AIV02d.HTM

General de brigada Ionita Borsan- http://www.poezie.ro/index.php/press/1807298/„Ultima_brazdă”-_25_octombrie_1944
-sef de promotie 1941- a instruit trei contingente de ostasi si sapte promotii de ofiteri MAI
- a fost vicepresedintele Asociatiei Veteranilor de razboi MAI
- a fost redactor- sef al revistei "Veteranul"
- decorat cu 8 medalii si ordine printre care "Crucea de razboi" a Cehoslovaciei.


my hero...

dor de ceva........

s-au adunat cateva intrebari sau cateva lucruri pe care as vrea sa le spun pana nu le uit si ma iau cu alte treburi ( alte trebi :))))) )

aaa!! sa nu uit: pentru cei care imi dau add pe messenger sau e-mail-uri ( am vazut cateva add-uri sapt trecuta)...nu stau pe messenger din lipsa de timp...asa ca, sa nu va mire ca nu ma vedeti on aproape niciodata...e ceva normal, nu cu un subinteles sau ca nu vreau sa vorbesc cu x sau y. as vrea ca asta sa fie si un raspuns comun dar si pentru cei care pe viitor intentioneaza sa dea add sau e-mail :)va multumesc oricum > :D <

Am fost de curand la o emisiune culturala pe un post de televiziune( nu conteaza numele, sunt mai discreta din fire:P insa daca vedeti emisiunea va rog sa faceti simtita asta pe blogul acesta ) sa vorbesc despre premiul din Liban ( nah ca subiectul l-am divulgat :D ). Am oameni in lista care m-au felicitat ( nu stiu de unde si cum au aflat. sa fie oare netul la mijloc?) dar inca nu realizez ce inseamna acest premiu, valoarea lui mare. De altfel, momentan nici de celelalte premii nu imi dau seama exact, inca nu constientizez momentul. Sunt sigura ca peste ani acele diplome vor fi cel mai mare trofeu al meu, nu al carierei, pentru ca sunt orientata ca domeniu de lucru, job, spre altceva, ci un trofeu al realizarilor mele, al ambitiei, al motivatiei, al pasiunii pentru frumos, pentru cultura si al anilor petrecuti in lumea cartilor.

nu prea mai am timp sa scriu... scriu f rar o poezioara...:( acum sunt focalizata pe altceva care imi ocupa practic tot timpul si energia.

mi-am aminitit despre unele premii, despre scriitorii deosebiti care au fost in jurii, academicieni, profesori universitari, mari poeti. ma simt de-a dreptul onorata. respect lor!


pauza.

Vreau sa trec la alt subiect.

A inceput de azi ( nu sa cada cate un fulg, inca nu e vremea de asa ceva :D ) festivalul de la Sinaia!!!!!

Am primit invitatie de la Umbrela Verde la acest festival pentru ca vor organiza concursuri si actiuni Eco insa in acest an sunt nevoita s-o declin, pentru ca pregatirile pentru plecarea in Germania la un eveniment de acolo sunt in toi, mai sunt doar cateva zile asa ca ... timpul ma preseaza. ce-i drept este primul an cand aflu despre acest festival, desi ma duc des in Sinaia dar nu cred ca am nimerit niciodata in perioada desfasurarii sau al mediatizarii. Poate acest an canalele de informare s-au diversificat, promovarea a fost mai intensa si astfel am aflat si eu :) Deci va si un festival Eco, de altfel nu se putea altfel fiind chiar in mijlocul naturii, decat sa fie si o sarbatoare a mediului, prin care constientizam valoarea lui si creste sau se naste sentimentul resposabilitatii fata de el. si sa fiu cinstita acesta este sarbatorit cum se cuvine prin prezenta Umbrela verde !


pauza 1.

ma tot intreb de ceva timp ce legatura exista intre premonitie si frica?
daca iti e frica de un lucru se poate intampla ca frica aia sa iti distorsioneze realitatea si sa ti se para ca acel lucru rau chiar se va intampla din cauza unei frici excesive sau sa ti se para de fapt ca acea frica este determinata de realitatea viitoare aratata de premonitie? sa fie oare o inversare a locurilor? Exista o limita clara intre premonitie si frica atat timp cat premonitiile ( la cele negative ma refer ) provin intr-un fel dintr-un fel de frica a subconstientului?.....


pauza 2.

Mi-am adus aminte cum a inceput acest blog, de la ce idee, de ce poarta numele jocul tau. si am zambit. memories. pierdute cumva intre frumos si urat. am zambit din nou. mi-am dat seama cum s-a nascut acest blog :)

zambesc din nou.
o zi buna tuturor!

dream.... my dream....

de ceva timp m-am retras in ale scrisului ( nu neaparat literatura, ci si eseuri). cred ca linistea este binevenita oricand si mai ales introspectia, analiza, rabdarea cu tine.

rascoleam prin calculator si am gasit niste poze mai vechi, cred intr-un fel ca amintirile nu mor niciodata, ca sunt vii, uneori mai vii chiar decat noi in noi, ca niste pesti ce se strecoara printre mainile, organele noastre...

Am fost duminica la Centrul cultural Ogrezeni unde am descoperit oameni minunati, lumea autentica a poeziei, a literaturii, am cunoscut-o pe Dna Olga Delia Mateescu ( pt cei care nu stiu : "Olga Delia Mateescu, actriţa care a evoluat în peste 80 de spectacole de teatru si televiziune şi în peste 15 filme, scrie piese de teatru parcă pentu a-şi aborda profesia şi din alt unghi şi cu alte mijloace, textele răspunzând stimulilor realităţii prin individualitatea proprie. În dublă ipostază s-a aflat in "Audiţie pentru Medeea", spectacol jucat la Naţionalul bucureştean. De curând, prin apariţia unui roman şi a unui volum de proză scurtă, scriitoarea îsi certifică preferinţa pentru proza literară. Este, până acum, autoarea a cinci volume de teatru insumând 15 piese si a două cărţi de proză, obţinând numeroase premii, nominalizări şi distincţii. I s-au jucat trei piese, iar alte două au avut spectacole lectura. Este societar de onoare al Teatrului Naţional Ion Luca Caragiale din Bucureşti, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a UNITER. De asemenea, are şi activitate didactică, fiind profesor universitar la UNATC.



E-mail: olgadeliamateescu@yahoo.com


--------------------------------------------------------------------------------

PREMII, DISTINCŢII



Actorie:

1973 Premiul Şcolilor de Teatru

1980 Premiul de Creaţie al Teatrului Naţional pentru rolul “Inocenta”, din “Gimnastică sentimentală” de V. Voiculescu

Dramaturgie:

1997 Premiul UNITER - “Cea mai bună piesă a anului”, pentru piesa “Capricii”

1997 Premiul “I. C. Brătianu” la Concursul Naţional de Literatură “Nihil Sine Deo”, Braşov, pentru piesa “Fantoma de la Coventry”

1998 Nominalizare UNITER pentru piesa “Grenada”, pentru concursul “Cea mai bună piesă a anului 1998”

1998 Nominalizare Ministerul Culturii pentru piesa “Statuia Libertăţii”

2000 Nominalizare la concursul de dramaturgie „Camil Petrescu” organizat de Ministerul Culturii pentru piesa “În căutarea unui rol pierdut” sau “Audiţie pentru Medeea”

2003 Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie- volumul ”Ferma de struţi”

2004 Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Cavaler
" preluat de pe: http://www.geocities.com/olgadeliamateescu/ )

a fost prima oara in viata mea cand am citit in fata unui cenalcu online care s/a vazut si in mediul real :D unde erau persoane complet noi mie si de o mare valoare culturala.

intr-un fel aceasta intalnire de la Ogrezeni mi-a amintit de vacantele din timpul scolii generale pe care le petreceam intr-un oras superb din Vrancea ( pe care eu niciodata nu mi l-am putut imagina altfel decat un sat, nici macar acum cand am crescut, acel mediu rural unic...) , despre care intr-un fel sau altul scriu in textelel mele ( asta este reversul memoriei )...

Astept cu nerabdare sa plec la Timisoara la festivitatea de premiere a Concursului national de Literatura Pavel Dan si sa-i cunosc pe cei de la cenaclul cu acelasi nume din oras.

Abia astept si sa termine Magda cu Licenta ca sa ne apucam din nou de activitate cu trupa de teatru amatori Omnes.

http://movies.groups.yahoo.com/group/trupateatruomnes/

http://omnes.wordpress.com/2008/04/22/8/#comments




apoi....ce va fi vom vedea:)

zile frumoase sa aveti!