"Feedback 4
Autor: Lucia Verona
preluat de pe: http://www.tamada.ro/article--feedback-4--4195.html
Cenaclul online sau, cum ii mai spunem, cenaclul de miercuri seara, a devenit deja un punct fix, un reper, poate chiar inceputul unei traditii. De la o editie la alta, castigam experienta si noi, scriitorii-moderatori, adica Stefania Cosovei si cu mine, dar si partenerii nostri de dialog online, bloggerii, care citesc cu mare atentie textele propuse pentru dezbatere si isi spun parerea. Calitatea comentariilor creste de la o editie la alta, la fel si numarul lor. Miercurea trecuta a fost seara de poezie si iata, in continuare, cateva strofe din creatiile celor doi poeti despre care am discutat - bloggerul SkyRain si foarte tanara Alexandra-Emilia Bucur:
Triplu-stecher, carti si kefir (SkyRain)
Cand intru in librarie, ametesc.
La magazinul din colt
stiu sigur unde e pasta de dinti, kefirul, painea cu secara.
In biblioteca ma simt relaxat,
ma plimb, rasfoiesc
Ce sa-ti zic?
Ar trebui sa-mi creasca blana de iepure.
Suntem intr-o bucla electrica
nu cred ca ne vom intalni
Mi s-a ars triplu-stecherul
nu se mai produce modelul acesta.
Uita ce-am spus pana acum,
mai bine hai la o cafea,
iti arat cum sa instalezi Linux.
Zi-mi "Of, ma" si-nvata-ma portugheza.
Ceva ce nu prea este (Alexandra-Emilia Bucur)
Mamele noastre nasc intotdeauna copii poeti
Inainte ca cineva sa urle ca se rostogolesc pietre si raurile dau pe afara,
Ca sunetul se roade pe sunet ca un fierastrau
In spatele rasaritului unde niciun sunet de facere sau moarte nu se aude oricum,
Lumina estompeaza astfel de dureri sau fericiri omenesti,
Inainte sa vina ceasul si sa arate ora fix oricum pentru altii
Procreand samanta poetica si raspandind-o spre lume
Sub forma tentaculelor umane.
Mamele noastre nasc poeti vii,
Ca pestii strecurandu-se printre placente,
Cu faptele in maini dinainte de nastere lasate de strabuni
Care se transforma dupa fiecare nastere a noii generatii in cuvinte,
Mamele asteapta sa cada noaptea in ele
Cu bratele deschise in cada,
In afara e mereu intuneric cand ele plamadesc copiii din cuvinte,
Au o liniste interna si o lume construita de la zero,
Mamele care nasc poeti stau in tacere pe intuneric
Ca sa poata avea inspiratie, sa nu le tulbure sau influenteze nimic germinatia,
Cresc poezii doar cu tacerea cand se sfarama ca painea,
Ele nu se lauda ca nasc cuvinte vii,
Au doua lumi, pe una o vad,
Pe alta o simt pipaind culori cu buricele degetelor si cred,
Cand se ating doua lumi ies fluturi abundent ca ninsorile
Doar deasupra capetelor noastre.
Ce-as mai putea spune? Va urma. Ar fi pacat sa nu. "
"L.D. Clement
Festivalul de literatură de la Udeşti
O ediţie cu frumoase surprize şi confirmări
prelaut de pe: http://centruludesti.weblog.ro/
Ecourile celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului naţional de literatură “Eusebiu Camilar – Magda Isanos” nu s-au stins, iar în ce ne priveşte încă au mai rămas multe de povestit (în ediţia de ieri am făcut şi o promisiune în acest sens), aşadar revenim astăzi cu alte secvenţe din cadrul manifestării. Chiar şi cu nişte consideraţii…
…Cum este firesc, ne bucurăm că dintre laureaţi nu au lipsit sucevenii. Le repetăm numele, cu precizarea că ele nu sunt nicidecum surprize (acestea aveau să fie altele!): prof. Jenica Romanică (Vatra Dornei, reportaj literar), studenţii Vlad Ionuţ Sibechi şi George Alexandru Serediuc (poezie; de loc ei fiind din Boroaia, respectiv Ipoteşti) şi eleva (de la CN “Petru Rareş”) Roxana-Diana Baltaru (poezie). Considerăm că n-a fost o surpriză nici faptul că Marele Premiu “Magda Isanos” a fost adjudecat de Irina Roxana Georgescu din Medgidia, care, de altfel, este de-acum de trei ori premiantă la Suceava.
În urmă cu câţiva ani, pe când era liceeancă, a participat… din întâmplare/ eroare la un concurs de poezie destinat liceenilor din judeţul Suceava (organizat de Asociaţia “ArtFest”). La deschiderea plicurilor, membrii juriului erau curioşi să afle numele celui mai bun concurent şi nu mult a lipsit ca tocmai acesta să fie exclus din competiţie, fiindcă nu era din Suceava. Dar, după ceva chibzuială, a decis să îl premieze fiindcă, evident, eleva din Medgidia era cea mai bună. A dovedit-o ulterior, câştigând şi premiul cel mare la “Labiş”. Acum… surpriza este că n-o găsim pe Irina Roxana Georgescu grăbită să(-şi) publice o carte (că mulţi astfel de grăbiţi mai sunt…!), ci încă îşi verifică scrierile în astfel de competiţii.
În altă ordine de idei, într-o ediţie cu o participare-record, mulţi autori de poezie au fost (sau, în fine, care pretind că vor fi fiind…) şi (mai) puţini de proză. Nici aceasta n-ar fi tocmai o surpriză. Cum nici vârsta autorilor. Dacă cei care aspiră să se sacrifice întru poezie (în cele ce urmează veţi afla pe ce se întemeiază această perspectivă) sunt mai ales tineri, truditorii în ale prozei (sau reportajului) au deja câte “o anumită vârstă”. Excepţia s-a numit “vrăjitorul” (cum îşi spune pe net) clujean Doru Emanuel Iconar, de numai 14 ani.
“Un aşa concurs nu conferă legitimităţi în absolut”, avea să spună, la un moment dat, preşedintele juriului, criticul literar Mircea A. Diaconu, precizând că, dincolo de reuşite de moment, de ierarhii ce ţin de contexte diverse, creaţia literară cere “sacrificiu”, până acolo încât “existenţa creatorului să devină o cauză a creaţiei însăşi…, existenţa acestuia să ajungă a se desfăşura pe alte coordonate decât ale omului comun”.
La ediţia a XIV-a a festivalului s-au acordat exact 14 premii de revistă. Iar reprezentanţii (“de casă”, de altfel) a două dintre ele au participat la manifestări: prozatorul Constantin Arcu (revista “Timpul”) şi cercetătorul literar Liviu Papuc (“Revista Română”).
Reamintim aici că premiile festivalului au fost acordate de Consiliul Judeţean Suceava şi înmânate de preşedintele juriului, Mircea A. Diaconu, şi de directorul general al Centrului Cultural Bucovina, Petre Horvat.
Întâlnire peste ani şi ani
Ne-am bucurat reîntâlnindu-l la manifestările de sâmbătă pe istoricul literar Nicolae Cârlan. Îl ştiam (iertată-ne fie indiscreţia!) cam îngrijorat din pricina sănătăţii. Altfel, nici nu cred că se poate Festivalul de la Udeşti fără dumnealui, şi nu numai deoarece Casa memorială “Eusebiu Camilar” i se datorează. Apoi ne-a dezvăluit un motiv suplimentar al participării sale la această ediţie. A aflat cu surprindere că între laureaţii la proză se află un anume Emil Iliescu din Chitila şi s-a întrebat dacă nu cumva acesta este chiar un fost coleg de facultate (într-o generaţie, de altfel, celebră, conţinându-i, printre alţii, pe regretaţii prozatori Mircea Nedelciu şi Gheorghe Crăciun). Chiar aşa era! Iar revederea lor, după ani şi ani, s-a produs la Udeşti. Unde dl Cârlan avea să ne mai dea o veste frumoasă: tocmai devenise bunic!
Un ieşean – acasă, un altul – aniversat la Iaşi
Participanţii aveau să se întâlnească/ reîntâlnească la Udeşti, la casa memorială, la şcoală, la bibliotecă, la căminul cultural (în rostirile elevilor de pe scenă), în încăperile anume amenajate în sediul primăriei cu numele sacre ale locului. Cu memoria lor, cu chipurile lor în fotografii, cu volumele lor… Ca şi cu personalităţi de azi ale aşezării sau ivite odinioară aici. Prozatorul Constantin T. Ciubotaru revenise “acasă” din Roşiorii de Vede. Poetul Liviu Popescu, cel care a iniţiat festivalul, era în calitate de amfitrion, cum îl ştim. De data aceasta, însă, participanţii la manifestare nu i-au avut în mijlocul lor pe Elisabeta Isanos sau pe Constantin Călin. Dar o surpriză frumoasă a fost prezenţa în comuna natală a istoricului Veniamin Ciobanu (universitar, conducător de doctorate, cercetător la Institutul “Al. Xenopol” din Iaşi). Discret, modest, însă adesea cu o neascunsă încântare că se află între ai săi.
Printre absenţi s-a numărat (însă numele său a fost murmurat de mai multe ori) maestrul Viorel Munteanu. Chiar pe 2 mai, compozitorul, muzicologul, rectorul Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi a împlinit 65 de ani, ocazie cu care capitala Moldovei i-a dedicat manifestări speciale, inclusiv un concert aniversar.
Modelele sunt lângă ei…
Au fost câteva voci (probabil că nu se poate altfel) potrivit cărora programele susţinute de elevii udeşteni, la şcoală şi la căminul cultural, ar fi fost prea lungi (şi plictisitoare?). Revenim asupra subiectului întrucât ne-am spus că nu prea pot fi scurte din moment ce copiii rostesc versuri (sau cântă pe versuri) de Eusebiu Camilar, Magda Isanos, Valeria Boiculesi, Constantin Ştefuriuc, Mircea Motrici… Cum ar putea să-i omită pe vreunii sau să-şi comprime bucuria de a-i simţi “ai lor” şi de a spune lumii, de a spune tuturor că “sunt ai lor”, că le sunt cele mai la îndemână şi cele mai importante modele? Iar că dintre ei (mâine sau poimâine) se vor ridica unii asemeni înaintaşilor sau chiar şi mai şi nu-i doar o inocentă speranţă, ci un temei în care oamenii locului, învăţătorii şi profesorii lor cred cu adevărat. Şi spunem că nu se înşeală! Aşadar, ei sunt „surprizele” pe care le aşteptăm de acum…"
cu respect tutror celor care pretuiesc cultura.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu